Avion cu motor, ia-ma si pe mine in zbor! - Mic ghid de calatorie cu avionul cu un bebelus

Nu ma numar printre cei care au calatorit lunar cu avionul cu copilul, nici macar la doua, trei sau patru luni. Pana acum am zburat de doua ori impreuna cu fetita (Printzul Consort a ales calea usoara a unei calatorii de unul singur si cu escala) si este pe cale sa se intample si a treia oara. Daca pe prima calatorie o asteptam speriata ca pe marele examen al vietii mele de mamica strunitoare de copil energic si galagios in fata unor calatori prea devreme treziti si prea putin binevoitori, la a doua deja ma relaxasem, iar pe a treia o vad ca pe o oportunitate de a mai invata ceva.

Fapte de vitejie

Vitejiile Degetzicii s-au intamplat pe 24, in Ajunul Craciunului, dar pana astazi nu mi-a fost clar daca a fost o minune sau nu. Pe cand eu ma refaceam dupa jumatatea de noapte dormita pe jumatate din jumatate de pat, Degetzica se intretinea calduros cu Mama Personala pe tema celor mai reusite retete de cozonaci (desi nu are voie prajituri, in aceasta vacanta a abuzat ceva teribil) si a timpului de fierbere al piftiilor perfecte.

Craciun acasa

In seara asta Printzul Consort a ajuns in Acasa v1.0. Un somon fume otravit a conspirat impreuna cu un sfert de ora academic la o lasare la vatra fortata, initial luxembourgheza, apoi la capitala, astfel incat venirea a fost grea, marcata de incertitudini si de intarzieri. A ajuns totusi la timp sa vada o Degetzica proaspat imbaiata si mirosind a galbenele care-si uitase un degetel in gura si nu-si mai lua ochii de la el.

Ani la randul am lucrat in ziua de Craciun, iar cea mai grea propozitie pe care o spuneam atunci colegilor si clientilor era "Sarbatori fericite!". Mi se strepezeau dintii doar cand ma gandeam la fraza asta, mi se parea ca mi se simte nesinceritatea in voce cand incercam sa o spun pe un ton vesel, iar eu eram trista ca eram departe de casa si singura.

Acum sunt in Acasa v1.0 cu Degetzica, cu Printzul Consort, cu parintii personali in cele mai frumoase sarbatori pe care mi le amintesc. Degetzica striga "wow!" de fiecare data cand aprindem luminitele din brad, alege bomboanele dintre globuri si-si infige dintii in ele, ne cere sa deschidam la toti colindatorii ce suna la usa si-i asculta pitita in brate sau ascunsa dupa piciorul meu. Printzul Consort a venit incarcat cu daruri pe care le vom imparti maine dimineata si i-a spus mamei ca sarmalele si cozonacii ei sunt mai buni decat ai mamei lui. Asa vorbe de print eu nu am auzit niciodata si cred ca nici mama. Mama si tata se intrec in ghidusii doar ca sa vada un zambet pe fata fetitei, ii povestesc despre animale si fructe si Craciun si nu zic nici pas cand copila mai tranteste un bibelou pe gresie. Eu intru in noroi pana la sireturi, simt in nari miros de foc de soba, de piftie si afumatura, ii arat Degetzicii fiecare luminita anemica si fiecare brad sfrijit, iar asta ma face sa zambesc tamp cand imi dau seama de diferente.

Din Acasa v1.0 va uram, ca orice familie stramutata, o sarbatoare a Craciunului ca acasa, oriunde v-ati afla!

Acasa v1.0

In Acasa v1.0 mancarurile "sensibile" se gatesc dis de dimineata ca "sa fie liniste in casa", iar mama sa se poata concentra. 

In Acasa v1.0 nu exista hota, iar geamul se deschide cu parcimonie ca "trage", asa ca ieri, cand ne-am trezit eu si Degetzica, in toata casa mirosea a cozonac framantat inca de la 4 dimineata. Astazi, la ora la care m-am trezit dupa o noapte dormita pe jumatate de jumatate de pat mi-a mirosit a sarmale pe cand eram inca in pat.

Pe sol romanesc

Am trezit fetita si ne-am chinuit sa-i punem combinezonul de iarna sa nu inghete pana la masina. Apoi cizmele de cauciuc ca avea sosete de lana si nu-i mai incapeau cizmele normale. Stangul s-a incapatanat sa nu intre si, in ciuda eforturilor mele disperate si a Printzului Consort care masura secundele din usa, neintrat a ramas. Degetzica a plecat la drum cu o singura cizma rosie, cealalta ajungind in rucsacul Printzului Consort unde era sa ramana si dupa ce ne-am despartit. Caci, daca nu era evident pentru toata lumea, drumurile ni s-au despartit la un moment dat.

Aproape in aer

E aproape 4 dimineata, iar eu sunt gata imbracata, aranjata si devreme acasa. Pe la 2 am facut un dus, m-am schimbat in pijamale pentru 2 ore, cat sa fac 4 sandwich-uri si sa pregatesc geanta fetitei. Astept sa se faca 4.15 sa-l trezesc pe Printzul Consort. Fetita o trezim ultima, cand suntem deja cu bagajele la usa. Avionul este la 9 dimineata, dar pana acolo este cale lunga si zapada multa.

Mie nu-mi place iarna in general, dar acum am o antipatie deosebita pentru ea. Cum vine iarna ma apuca cumparatul compulsiv de sosete, fulare, manusi si caciuli, desi de-astea nu port niciodata ca mi se strica coafura. La fel s-a intamplat si ieri.

Pe fuga

Stau in baie, cu laptopul pe genunchi si trag cu urechea la zgomotele din camera. Printzul Consort incearca sa adoarma fetita dupa mult, muuult timp de cand n-a mai facut asta.

Paris, je t'aime!

Cand Printzul Consort a facut rezervari la Paris cu un week-end inainte de a pleca in tara, i-am spus ca eu nu merg. Ca-i prea din scurt, ca traumatizam fetita, ca mai bine stam si cautam cadouri ca nu am cumparat nici unul, iar toata lumea se asteapta la niste minuni, avind in vedere ca le aducem din Marele Ducat al Luxembourgului, ca n-am chef, ca o fi, c-o pati.

La omul sarac nici electronicele nu trag

Am povestit ca stam intr-un studio minunat, nu? Si studioul minunat are o vedere minunata, nu? Am spus-o de nenumarate ori, da? Se pare ca nu a fost de ajuns pentru a-mi spala pacatele pentru ca studioul a lovit din nou, ieri pe la 7, cand eram inca Zen de la week-end-ul minunat petrecut la Paris si stateam la glume si la caldura cu Degetzica.

Uitare, numele tau sunt eu!

Tocmai am ajuns in buricul targului Paris (ei, nu chiar buric, sa zicem in coasta Parisului), ne-am cazat repede si frumos, am spalat copila, am culcat-o in patutul pregatit de un angajat amabil si am constatat ca am uitat "acasa" portofelul meu special, fara de care nu plec nici macar pana la Auchan. Portofelul orange in care am periuta de dinti, pasta, deodorant, gel de dus, piepten, servetele umede, servetele uscate, medicamente, elastice de par, plus obiectele de machiaj, plus vreo cateva nimicuri absolut esentiale supravietuirii mele in deplasare a fost tradat miseleste de o criza de plans a copilei si lasat sa zaca in baie in timp ce eu ma strecuram cu inima usoara pe usa.

Marche de Noel, Luxembourg

Primele doua lucruri pe care le-am citit dupa ce a devenit oficial ca vom da apartamentul din Dristor-Salajan pe unul inchiriat in Luxembourg au fost, in ordine, zilele libere pentru 2010 si despre targul de Craciun ce se organizeaza an de an in piata centrala a orasului. Daca zile libere nu mai ramasesera multe pana la finalul anului, la targul de Craciun am visat intens. Mi-l  inchipuiam mare si frumos, cald ca lumina lumanarilor, dulce ca bomboanele de ciocolata, mirosind a sapunuri hand-made si a vin fiert si stralucind in fatetele borcanaselor cu mirodenii, cu saruri de baie, cu miere sau alte minuni inca nedescoperite de noi. Ma inchipuiam cum voi lua eu Degetzica in spinare si-l vom vizita de cel putin 2 ori pe saptamana, daca nu mai des. Nu-mi doream decat sa locuim in apropierea unei linii de autobuz pentru a putea veni in oras de cate ori avem chef.

Saisprezece luni - File de poveste

Degetzica alearga in tot departamentul de copii, in timp ce eu incerc, cu un ochi la ea si cu unul la produse, sa-i aleg niste hainute noi. Pe un raft la inaltimea ei a gasit niste sosete cu Hello Kitty, le-a smuls de la locul lor si le-a insirat pe jos. Imi arunc ochii spre ea, o intreb ce face si ea imi arata mandra prada de pe jos: "mimi, mimi, mimi".

- Asa este, mamico, Mimi este acolo. Acum le punem la loc?

Impachetare si livrare

Degetzica a fost usor prost dispusa, un molar din stanga-jos si un incisiv lateral din dreapta-jos o incitau la violenta si la bagatul degetelor in gura pana la cot. Si la treziri dese, cu suspine si mai dese si cu mamamamama strigat pe mai multe tonuri, doar-doar vin sa o salvez din bratele Printzului Consort care au maracini in general, dar in special noaptea. Asa ca impachetatul a fost lasat pe dimineata, prilej de distrugere al metrilor de hartie de impachetat de catre una dintre beneficiare. Dupa ce m-am chinuit aproximativ o ora sa impachetez patru cadouri, la final nu mai aveam nici pic de hartie si nici energie decat pentru a rade de gaurile ce apareau in senin in pachetele pe care ma straduisem sa le aranjez ca la magazin.

Sssst, se impacheteaza!

(foto de aici)

Este ora 1 noaptea, iar in bucataria noastra a venit mosul. V-am spus ca avem o bucatarie minuscula? Ei bine, bucataria minuscula este plina de cadouri: 4 cadouri mici, 4 cadouri mari, la care se adauga cativa metri de foaie pentru impachetat festiv si un scotch minuscul. Cum ce fac acolo? Le impachetam pentru petrecere. Maine este: imbracam copiii frumos, se impodobeste bradul, vine Mos Craciun, iar copiii primesc cadouri. Inca nu-i clar cine vine: Mos Craciun sau Mos Nicolae, asta depinde de ce costum vom gasi de imprumut, dar pentru copiii nu cred ca-i o mare diferenta cine-i viziteaza.

Prima dupa prima. Ninsoare

De azi de dimineata ninge continuu in piata centrala a Luxembourgului. A mai nins si in noptile trecute, s-a mai asezat un strat fin de zapada pe casutele de la Marche de Noel, dar astazi a nins toata ziua. De dimineata am tras in parti pleoapele studioului nostru minunat (era sa scriu iarasi minuscul, dar imi este teama pentru noul aparat foto) si i-am aratat Degetzicii minunea: prima ei ninsoare pe anul asta, ninsoare pe care o va si constientiza caci anul trecut era prea mica pentru a simti raceala fulgilor pe limba sau pe manute.