Bobdeorez, acum Degetzica

Lilypie Third Birthday tickers

vineri, 21 ianuarie 2011

Afara

In Luxembourg, in parcarea acoperita din centrul orasului, exista la perete niste locuri speciale. Pe perete scrie cu litere de jumatate de metru ca aceste locuri sunt rezervate PENTRU DOAMNE. Nu pentru doamne insarcinate, nu pentru doamne in scaun cu rotile, nu pentru cele obosite, ridate si cenusii (din astea nici nu exista) sau dimpotriva, tinere, radioase si cu tenul intins ca o piersica in parg, ci doar pentru doamne. Cum la volan era Printzul Consort nu ne-am permis sa parcam acolo, dar banuiala noastra este ca sunt mai late decat celelalte. Pentru ca Luxembourgul are niste locuri de parcare minuscule, sa bagi un Matiz si un Smart intr-unul,  nu alta.

In Luxembourg este in regula sa bei 2-3 beri sau 2-3 pahare de vin si sa te urci apoi la volan, dar daca bebelusul/copilul tau nu sta intr-un scaun de masina in timpul mersului, iti va fi ridicat carnetul, indiferent daca ai baut sau nu.

Si tot in Luxemboourg, fiecare roman cu care te intalnesti pentru prima oara te intreaba daca lucrezi la Comisie sau la Parlament.

(Saarbruck in ianuarie 2011)
Intr-un mare centru comercial din Saarbrucken (asta-i un orasel in Germania in care atunci cand vii din Luxembourg, ti se pare ca ai ajuns in raiul cumparaturilor, mai ales al celor din mall) intrarea la toaleta se facea printr-un turnichet, dupa ce plateai 50 de centi si o masinarie iti elibera un bilet cu cod de bare. La toaleta era lux: marmura neagra, totul functiona cu senzor, doar usa trebuia s-o deschizi cu mana, exista toaleta si chiuveta de copii, etc. Locul de schimbat bebelusul era o camera imensa cu desene pe pereti, cu toaleta si chiuveta de copil, chiuveta pentru mama, cu mese incalzite de schimbat copilul. Biletul cu cod de bare de mai sus era de fapt un voucher pe care-l puteai folosi in orice magazin din mall. Exista si un fel de garderoba cu un perete plin de cutii cu cifru in care-ti puteai lasa hainele groase care te-ar fi putut deranja in goana dupa cumparaturi.

In Germania este obligatoriu sa ai pneuri de iarna daca este zapada pe jos, chiar daca zapada a cazut in ultima jumatate de ora, cat erai tu la dentist. Daca nu, amenda este de 40 de euro, iar daca mai produci si un ambuteiaj din cauza gandirii tale gen "n-o veni zapada chiar acum si chiar daca vine, nu mi s-o intampla tocmai mie" vei plati 80 de euro.

Pentru noi este mai rentabil sa mergem saptamanal 100 de kilometri pana in Germania si inapoi pentru a da iama intr-un supermarket de-al lor decat sa mergem 10 minute cu autobuzul pana la Auchan-ul din Luxembourg.

In Paris, intr-un supermarket de cartier, i-am dat Degetzicii o cosmeticala sa se joace cu ea cat timp eu eram ocupata sa studiez niste uleiuri, fara sa-mi dau seama ca i-am dat o sticla de sticla, nu de plastic. Evident, in doi timp si trei miscari, Degetzica a scapat sticla ce s-a facut tantari pe gresie. M-am scotocit de 10 euro si m-am dus sa platesc paguba, pledind pentru o clipa de nebunie care m-a facut sa-i pun Degetzicii in mana un recipient care s-ar fi putut sparge. Doamna de la casa mi-a spus foarte senina: "Aaaa, puteti merge, nu trebuie s-o platiti daca a spart-o bebe."

In magazinul Luis Vuitton de langa McDonald's-ul de pe strada noastra, o pereche de "adidasi" Luis Vuitton din colectia de vara 2011 costa 690 de euro. De altfel, magazinul este printre putinele de pe strada care nu are reduceri, alaturi de Cartier si alte cateva "alese".

Seara de seara, restaurantele din centrul Luxembourgului sunt pline de domni si doamne la a treia tinerete, care aranjati si coafate pana la ultima suvita carunta, dar vopsita ieri, isi iau cina la mesele de la geam, la doi pasi de tine. Tinerii mananca acasa sau in mers, ei n-au invatat inca conceptul de slow food si nici nu au banii primilor, poate.

Prima discutie mai lunga de 5 minute cu orice altcineva in afara prietenilor sau cunoscutilor romani am avut-o la 2 luni si jumatate dupa venirea noastra aici. N-a fost cu un luxembourghez si nici macar in franceza, ci cu un Marco, sef la o spirtiera ruseasca si cu Tomaso, fiul lui. In engleza.

Viata are alt ritm aici. Ritm pe care-l vom rupe in curand pentru va vine anotimpul alegerilor: agitatia marelui oras (nimic gen haosul din Bucuresti, mai degraba ceva gen Cluj) sau atmosfera idilica de comuna luxoasa? Gradina sa nu? Doua sau trei camere? In nord sau in sud? Est sau vest? La granita sau mai in centru? Stati-ne alaturi si dati-va cu parerea in episodul dedicat.

11 comentarii:

  1. draga mea, ce mai faci cu bebelina ta, doarme in patut? Eu tot cu ea in pat a doua jumatate de noapte. Iulia

    RăspundeţiŞtergere
  2. Ar trebui sa iei in calcul pentru alegerea locului timpul necesar deplasarii pana la serviciu, distantele fata de magazine, parc, muzee, restaurante, precum si mijloacele de transport in comun disponibile. In plus, atunci cand ai un copil mic, eu zic ca e important sa te poti deplasa usor catre toate locurile care te intereseaza, fara sa depinzi de masina personala sau de mijloacele de transport in comun.
    Eu personal as alege orasul, o zona cu verdeata, magazine mici, parc. Gradina nu ar fi de lepadat, iar in ceea ce priveste numarul de camere as zice trei, ca poate mai vin oaspeti din Romania;)

    RăspundeţiŞtergere
  3. Iulia: noi suntem spre bine, Doamne-ajuta! Exasperata, intr-o seara si la pranz am incercat si metoda Ferber, de care am vorbit datile trecute. Nu e pentru noi, e clar! Eu am avut mustrari de constiinta ce m-au trimis direct intr-o deprimare, iar ea incepuse sa planga iarasi cand o puneam in patut. Asa ca am abandonat metoda si mergem pe stilul nostru: o pun in patut neaparata treaza (nu o mai las sa adoarma la san ca pana acum), dau drumul la steluta muzicala de care ti-am vorbit si o tin de manuta pana adoarme. De obicei, in 10 minute adoarme, 20 e timpul maxim. Noaptea s-a mai trezit de vreo 2-3 ori la rand, m-am dus cand eu, cand Printzul Consort, la el e jale mare cu plans continuu 20 de minute, desi este la el in brate. Apoi adoarme. Dar de vreo 2 nopti nu s-a mai trezit, ceea ce zic eu ca e un semn bun. Oricand s-ar trezi (4-5-7) nu o mai luam in pat cu noi. Daca vrea sa suga ii dau pe canapea, apoi o pun in patut, dau drumul la steluta si stau cu ea pana adoarme. Atunci e cel mai dificil, ca as vrea sa dorm, imi e somn, sunt nervoasa ca m-am trezit si apoi adorm greu, dar incerc si eu sa rezist si sa-mi impun sa nu mai nutresc ganduri nesanatoase.

    La somnul de pranz doarme tot cu mine, in patul mare pentru ca imi place si nici nu ma deranjeaza in vreun fel.

    Cam asa este la noi...

    RăspundeţiŞtergere
  4. Aurelia: sa zicem ca timpul pana la serviciu incercam sa-l tinem cat mai mic, adica 20-25 de minute pe autostrada ni se pare un timp ok. Sunt si autobuze, cu orar bine stabilit, ori unul pe ora, ori la 20 de minute, depinde de locatie. Nu inteleg cum adica sa ma deplasez spre toate locurile care ma intereseaza fara masina si fara autobuz. Adica pe jos? Hmmm, pai asta este cam greu de obtinut daca nu stai unde stam acum. :)

    Magazine mici nu prea am vazut pe aici, dar nici nu ne-am invartit noi prin cartiere. Adica exista Delhaize (Mega Image-ul de la noi) si inca un supermarket de cartier si cam atat. Restul vind tabac, ceasuri, fructe si legume la preturi de neinchipuit si minute la solar. E plin de solare in Luxembourg, se vede ca aici este mai mereu intunecat.

    RăspundeţiŞtergere
  5. metoda Ferber e cumplita, in afara de sentimente de depresie ca si tine am avut si dureri de stomac si sentimente de culpabilitate. Ma bucur ca la tine merge, la mine din pacate nu merge nimic si tot cu ea in pat dorm si ziua si noaptea. Iulia.

    Am ikncercat si povesti si stat cu ea cum zici tu dar simte imediat orice miscare.

    RăspundeţiŞtergere
  6. Iulia: Aha, deci nici la voi nu a mers. Asa s-a intamplat si la noi, eu m-am simtit foarte trista si deprimata din pricina ca plangea, asa ca am zis ca nu mai incerc ca-i clar ca nu ni se potriveste. Ca alte mame pe care le-am auzit nu au nici un stres legat de a lasa copilul sa planga 20 de minute in intuneric, deci la ele merge.

    Si la noi simte miscarile, de-asta astept 10-20 de minute pana adoarme de-a binelea. Am mai incercat si chestii gen "eu ma duc pana la toaleta, ma intorc imediat si stau cu tine", soldate cu ceva plans, dar chiar aveam nevoie nu a fost un pretext. In rest, usa de la camera este bine unsa, o las intre-deschisa ca sa nu fac zgomot cand ies si daca a adormit, dar nu sunt sigura ca a intrat in somn profund astfel incat sa nu ma auda, mai stau putin in camera si citesc.

    Steluta muzicala este buna si din punctul asta de vedere, acopera anumite zgomote fine pe care le-as face in deplasarea mea prin camera. Ii sunt recunoscatoare, Degetzica s-a invatat cu ea, cand o pun in patut, imi arata s-o pornesc si stie ca daca se ridica steluta se opreste.

    RăspundeţiŞtergere
  7. Buna,
    ai primit o leapsa cu o nominalizare la mine pe blog, te rog sa o preiei.
    http://ayandari.wordpress.com/2011/01/22/un-nobel-pentru-bloggeri-gala-blogurilor-2010/

    RăspundeţiŞtergere
  8. @Maria, eu locuiesc intr-o zona in care nu exista magazine nici macar de tipul Mega Image-ului la care sa poti ajunge pe jos, iar mie mi se pare aiurea sa trebuiasca sa mergi si la o paine cu masina sau autobuzul. Ca sa mergi cu masina, ar trebui doua masini, una pentru cel care merge la serviciu, una pentru celalalt, iar copilul ar trebui sa stea cumintel in scaunul de masina, ceea ce la noi nu prea se intampla. Ca sa mergi cu autobuzul trebuie mult timp, copilul se plictiseste, o data in autobuz, a doua oara fiindca trebuie sa strabati un ditamai magazinul ca sa cumperi cateva maruntisuri.
    Este unul dintre motivele pentru care nu ma pot adapta aici, mai ales ca m-am mutat dintr-o zona in care aveam totul la indemana.

    RăspundeţiŞtergere
  9. Basic, sa inveti copilul sa se linisteasca singur pentru somn. Sa urmezi o rutina exacta inainte de somn pentru a nu il traumatiza sa cread ca e parasit sau ceva ; baie , poveste si apoi in patut. Ideea este sa planga in patut pana se va obisnui, revii dupa 10 minute si apoi cresti intervalul. Asta e metoda Ferber, sa inveti copilul sa doarma in patut. In occident e foarte folosita. Inclusiv mame musulmance( unele din cele mai dedicate si plined de grija pe care le cunosc)au apelat la aceasta metoda. Se spune ca in 4 zile copilul va invata ca patutul e spatiu prietenos si va dormi.Iulia

    Este considerata de multi insa o metoda cruda.

    RăspundeţiŞtergere
  10. Basic, sa inveti copilul sa se linisteasca singur pentru somn. Sa urmezi o rutina exacta inainte de somn pentru a nu il traumatiza sa cread ca e parasit sau ceva ; baie , poveste si apoi in patut. Ideea este sa planga in patut pana se va obisnui, revii dupa 10 minute si apoi cresti intervalul. Asta e metoda Ferber, sa inveti copilul sa doarma in patut. In occident e foarte folosita. Inclusiv mame musulmance( unele din cele mai dedicate si plined de grija pe care le cunosc)au apelat la aceasta metoda. Se spune ca in 4 zile copilul va invata ca patutul e spatiu prietenos si va dormi.Iulia

    Este insa considerata de multi insa o metoda cruda.

    RăspundeţiŞtergere