Eu despre ce scriu?

Cursurile de franceza s-au dovedit o idee buna, dar plictisitoare. Asteptam cinci minute pana cand colegul din Egipt reusea sa ne transmita ca Facebook-ul dezinformeaza puternic, doua minute pana cand cel chinez citea o fraza, iar accentul rus si cel frantuzesc faceau o asa casa impreuna incat devenea aproape imposibil de discutat cu persoana in cauza. Dupa trei saptamani si exercitii de imperecheat animale si insusiri, intr-o pauza i-am cerut pofesorului exercitii suplimentare. La finalul cursului acesta m-a luat deoparte si m-a intrebat daca nu vreau sa schimb nivelul, sa trec la unul superior. Ooo, ba cum sa nu!

Formalitatile au fost rezolvate rapid (thumbs up pentru directoarea secretariatului care mi-a schimbat cartea si caietul, desi scrisesem pe ele cu pixul si mi-a mai restituit si diferenta de bani), iar la urmatoarea ora ma aflam deja intr-o cladire noua, cu o clasa noua din care nu cunosteam pe nimeni si cu o profesoara cu un stil de predat diferit de cel al primului profesor cale de vreo 15-20 de ani. Prima ora a fost bulversanta, dar apoi, cand am inceput sa-mi fac acasa tema pentu acasa (pana atunci mi-o faceam cu cateva minute inainte de inceperea cursului) si sa am emotii gandindu-ma daca ma voi descurca sau nu, mi-am dat seama ca-i tare bine sa fii printre "ai tai" si sa simti competitia cum musca.

Din a doua ora am aflat ca aici, spre deosebire de nivelul precedent, fiecare dintre noi trebuie sa sustina o prezentare de cincisprezece - douazeci de minute despre un subiect la alegere. Poate fi orice, din orice domeniu, atata timp cand nu este jignitor, rasist si este prezentat intr-o maniera argumentata, fara judecati gratuite si fara sa-i lezeze pe ceilalti. Dupa prezentare, urmeaza o dezbatere cu intrebari si raspunsuri de la cei din sala, inclusiv profesorul. Majoritatea de pana acum a avut prezentari interesante, unele mai elaborate, altele facute pe genunchi, in drum spre curs: un mars de protest in Utah, o prezentare despre Steve Jobs, o propunere legislativa ce vizeaza cresterea taxelor pentru produsele ce contin grasimi saturate pe motivul ca ar fi daunatoare sanatatii, o discutie despre o piesa de teatra despre doi fizicieni ce au luat premiul Nobel, etc.

Intrebarea mea ar fi: eu despre ce povestesc? Initial m-am gandit sa scriu despre o persoana ce a devenit cunoscuta in toata lumea datorita unor performante (de exemplu Nadia Comaneci, Gheorghe Hagi, Ilie Nastase). Apoi m-am gandit la ceva mai putin cunoscut ca cei trei de mai sus si anume un produs pe care foarte multi il folosesc, dar habar nu au ca este (sau ca a fost la origini) o marca romaneasca. Aici singurul exemplu pe care l-am gasit a fost BitDefender.

Dupa discutiile aprinse din seara aceasta, in care am fost numita freak de o poloneza pentru ca nu-i dau Degetzicii bomboane si ciocolata si astfel copila va fi ostracizata de ceilalti copii de la gradinita pe motivul ca-i diferita, poloneza avand implantata adanc in creier ideea ca nu trebuie sa iesi din rand cu nici un chip, din moment ce nici argumentul mahomedanului ce nu consuma carne de porc si care pune astfel de restrictii la gradinita copiilor lui nu a convins-o, am vrut sa scriu despre zahar si dulciuri si de ce n-ar fi bine sa consume astfel de produse copii (mai ales cei mici). Sau despre cat de bine sau rau este sa fii diferit. Dar mai bine nu, un gest final de-al ei ramanandu-mi o amintire dureroasa si care ma va face sa nu ma uit spre locul ei prea des de acum incolo. Si astfel intrebarea ramane: eu despre ce sa scriu?