Cum se petrece integrarea

In asteptarea gradinitei (nu se stie care, nu se stie cand, nu se stie nici macar daca nu iau taurul de coarne si ma fac antreprenor de gradinite minuscule, ascunse in apartamente mirosind a dovleac si mere coapte, presarate cu scortisoara), incercam s-o invatam pe Degetzica cateva fraze in franceza, sa nu moara de sete sau daca moare, sa nu aiba chiloteii uzi. Asa ca, dupa gradinitele pe care le-am vizitat impreuna si care au pregatit-o oarecum pentru ce se va intampla candva, i-am adaugat si povestea cu Madame care nu intelege nici romana, nici engleza si careia ii va cere cate ceva in franceza. Bineinteles, toate directoarele si educatoarele cu care am vorbit ne-au spus ca nu-i nevoie s-o invatam nimic, ca va prinde totul din zbor, dar am spus ca macar apa sa stie sa ceara, din moment ce nu stau cu canile de apa la vedere, ci ele sunt ascunse din rucsacelul de pe hol.

- Hai, vrei sa spui dupa mine? Uite: "Madame, l'eau!"

- Madame, apica!

- Mamico, Madame nu intelege ce inseamna apica, Madame stie de l'eau, asa se cheama ea aici, la Bruxelles.

- Madame, apica, tipa Degetzica din toti plamanii prin casa.

- Madame ai spus foarte bine, mai trebuie acum sa spui si l'eau.... Madame, l'eau!

Dupa vreo doua zile, Degetzica invatase ca nu-i  mare filosofie nici cu Madame asta si poate fi imblanzita rapid cu formula magica. "Madame, lo, Madame, pipi-caca!" striga din toti rarunchii atunci cand o intrebai ce-i va spune Madame-i la gradinita.

Zilele trecute, 15 grade si soare stralucitor. Dupa Little Gym ma gandesc sa gasesc un parc in micul satuc in care ne gaseam ca sa petrecem afara timpul pe care-l mai aveam pana la masa de pranz. Intreb in stanga, intreb in dreapta printre instructoarele de la Little Gym, toate ma trimit la parcuri din Bruxelles la care ajungeam cu masina, tocmai ceea ce incercam sa evit.

Banuiesc ca instructoarele sunt toate venite din Bruxelles si astfel, putin cunoscatoare ale zonei, asa ca iau la rand magazinele din micul complex comercial, sperand sa dau peste localnici, buni cunoscatori ai locului si care-mi pot raspunde la intrebare. Intru intr-un magazin de nimicuri, doamna la 60 de ani nu-mi poate raspunde, a trecut de mult de perioada in care avea grija de vreun copil. Langa, un coafor, intrauntru, un tip tatuat si o domnita vopsita mov par ei insisi niste copii, chiar daca maturizati inainte de vreme. Incerc si la curatatorie, dar ghinion, avea clienti: o doamna in varsta tare, adancita in conversatia cu vanzatoarea si care se tinea stans cu mainile de tejghea. Nu parea pe picior de plecare, dar nu mai puteam da inapoi, mai ales ca Degetzica isi facuse o intrare fulminanta, direct pe burta, dupa ce se impiedicase de un prag. Ridic Degetzica, o scutur de praf si ma asez resemnata la rand. Degetzica, scapata din stransoare, se scutura din bratele mele ca un pui proaspat iesit din ou si tinteste direct la picioarele vanzatoarei.

- Madame, lo, Madame, pipi-caca, Madame, loooooo! aud exercitiile de dictie ale Degetzicii de dupa tejghea. E prea tarziu sa ma strecor nevazuta pe usa, babuta isi intoarce deja proteza spre mine.

- Madame? ii aud vocea aspra si inghet...

Zece minute mai tarziu ne facem bezele, fiecare din masina ei, invitandu-ne una pe alta la iesirea din parcare. Ia uite ce conduce babuta, ma surprind admirandu-i buburuza rosie ca focul, in timp ce Degetzica imi striga din spatele masinii noastre prafuite si plina de resturi de biscuiti, stafide sfaramate si caju aruncat care-ncotro "Madame, lo, pa(r)c!".