In criza (de timp): Creveti cu orez

Noua mea prietena este organizata. Foarte organizata. Pe dulapul ei troneaza in fiecare saptamana un excell cu meniurile din saptamana respectiva, iar sub meniuri are liste detaliate de cumpaturi: de la supermarket, din piata, de la magazinul bio. Langa excell isi asteapta cuminti randul la executie retetele lui Jamie Oliver si alti monstrii de teapa lui, retete care in restul timpului stau aranjate pe caprarii intr-un dosar special, dedicat acestui scop nobil: gatitul mancarii.

Cand am vazut prima data excellul si retetele am cascat ochii mari si cred ca am si palit putin. Am cerut detalii, in timp ce, cu un aer neglijent, invarteam coltul unei retete. Mi s-a jurat ca-i simplu si eficient, ca mancarea se cumpara in cantitati precise si astfel nu se mai iroseste. Plus ca nu trebuie sa te intrebi pierduta in fiecare dimineata "dar eu ce mai gatesc?". Ai aceasta dilema? Arunci un ochi pe lista, verifici ingredientele si scoti exact cei trei morcovi si patru vinete cumparate special pentru reteta de astazi. Restul e o joaca de copil...

O, zei, ce sistem; perfectiunea perfectiunilor, mama organizarii, mi-am spus in sinea mea si m-am gandit vreo doua nopti cum sa fac sa-l am si eu. Apoi am renuntat: singurele mele retete erau niste decupaje de pe ambalajele de piscoturi de pe vremea cand faceam tiramisu si inca vreo trei retete de coctailuri gasite intr-o revista. Si oricum, le pierdusem urma in buzunarul unui palton cu guler de blana pe care nu-l mai vazusem de cativa ani, asa ca nu avea nici un rost sa le caut dupa atatea mutari si un copil ce a dat un nou sens cuvantului gunoi. 

Ca sa nu simt ca n-am facut nici un pas in cautarea nirvanei bucatariei organizate, m-am apucat sa rearanjez pungile puse in sertarele congelatorului: un sertar cu legume, unul cu carne si unul cu peste si altele asemenea. Aaa, si ce-mi vad ochii? O punga cu creveti babani, decorticati si rozalii, cu niste cozi mandre, 60 de bucati dupa indicatiile de pe ambalaj, numai buni de parpalit pe foc in tigaia noua ce o cumparasem de cu seara in amintirea tigaii ce a servit cu nadejde cinci ani de camin plus inca cativa (multi) dupa. Reteta ioc, dar nu ma impiedic eu tocmai la pasul asta. Caut repede la Jamie Olivier (tot prietena mea imi spusese ca are site, doh, cat de greu era sa presupun asta?) mancare cu peste sau fructe de mare: superbe toate, dar in lipsa acuta de creveti. O idee despre cum ar trebui facuti aveam eu, dar imi era frica. Asa ca mai dau doua clickuri si gasesc peste reteta asta. Ma uit peste ingrediente: da, creveti am. Si unt si ulei. Si usturoi. Restul nu prea, dar inlocuiesc, ca in asta sta magia: in inventat. Cateodata iese, cateodata nu, dar acum ar face bine sa iasa, ca este tarziu, copila trebuie sa manance, iar Printzul Consort a fost trimis dupa vinul alb indispensabil retetei, in situatia in care casa noastra geme de numai de vinuri rosii.

Sa vina ingredientele:

- 

- vreo 40 de creveti grasuti (pot fi si mai multi, noi am zis ca-s multi initial, apoi am mai fi vrut, dar nu mai erau), decongelati rapid intr-un bol cu apa rece;

- 2 capatani de usturoi, curatate si taiate cat de subtire se poate;

- ulei cu punct de topire inalt;

- unt (cat va lasa inima; recunosc ca pe mine ma lasa mult);

- boia de ardei iute;

- 1 cana vin alb (eu cred ca am scapat mai mult, ca am pus din ochi);

- patrunjel uscat - in reteta zice proaspat, eu n-am avut, asa ca am inlocuit cu...

- frunzele de pe 3 ramuri de menta proaspata, maruntite proaspat;

- sucul de la o jumatate de lamaie bio;

- sare de Himalaya;

- piper - iarasi trebuia proaspat, eu m-am bucurat ca am mai gasit niste firisoare pe fundul unui pliculet, de unde sa iau eu piper proaspat? (stiu, n-am excell...);

- orez pentru garnitura.

Sa vina modul de preparare:

Am pus uleiul si untul intr-o tigaie anti-aderenta (stiu, stiu, am citit si eu despre Teflon, numai ca mie imi plac de nu mai pot tigaile astea - nu lipesc, se curata intr-o clipa, sunt usoare si arata frumos), iar cand s-a topit untul am adaugat si boiaua de ardei. Amestecul s-a colorat in portocaliu, semn bun ca lucrurile incep sa se miste, semn rau ca am pus prea multa boia. Am adaugat repede si usturoiul si am asteptat sa se ingalbeneasca putin. N-am asteptat mult si am adaugat si crevetii. I-am invartit de vreo doua ori in tigaie, apoi am adaugat si vinul si i-am lasat sa clocoteasca in pace in timp ce eu m-am ocupat de un orez tricolor pe care l-am spalat bine si l-am pus la fiert (proportie 1 la 2.5) cu apa.

Dupa ce a scazut aproape tot vinul, am mai invartit crevetii de pe o parte pe alta si am adaugat sarea, piperul si menta proaspata. La final am turnat peste amestec sucul de lamaie. Am pus repede pe doua farfurii si am adus la masa. Deja se auzeau furculitele batand a nerabdare. Ce ramas vedeti in poza. Ia spuneti, ce credeti ca vom manca sambata?