Am inceput sa ma impiedic. De like-uri. Sunt peste tot: pe site-urile pe care intru pe obicei, pe cele unde pun mouse-ul pentru prima oara, pe faimoasa retea de socializare care (inca) imi mananca ore din viata, desi imi promit s-o tai din radacina in fiecare zi, dar mai ales, pe bloguri.
Pana acum credeam ca a da like la pagina unui magazin sau la imaginea unui produs sau la un producator e mai mult un moft, sa vada "altii" pe unde ai fost sau ce smecherie ti-ai (mai) cumparat. Apoi m-am mai imblanzit, crezand ca like-ul care pe mine nu m-a costat decat un click si o secunda din viata ii va aduce "destinatarului" o informatie sau o bucurie: un produs apreciat, o prietenie ca de la laptop la laptop, o idee celebrata. Acum sunt agasata, in perioada concursurilor ma trezesc cu o multime de cereri de prietenie de la niste oameni pe care nu i-ai vazut in viata ta. Ce vor toti acestia? Ca doar nu sa te invite pe la ei... Ati ghicit: un like. Strangi din ochi, clipesti, iti stergi ochelarii si mai privesti o data poza mica din stanga ecranului. Nu, hotarat lucru, nu-i cunosti. La fel sunt si cei pe care-i cunosti, dar care-si doresc atat de mult sa castige vacanta, masina, sedinta de epilat cu raze lumina, nimicul ala pretios incat imi spun asta cel putin o data la doua zile. Apoi urmeaza avalansa de mesaje: unii se scuza, dar "stii, am mare nevoie de un like pentru... si, uite, iti dau unul la schimb...". Nu intelegi ce cauti tu in conversatia asta, ai deja 49 de mesaje primite, te faci ca nu le vezi, apoi, intr-un tarziu, descoperi butonul salvator ce te aduce inapoi in lumea ta.
In ultima vreme, pe bloguri s-au scos tarabele. Se vand like-uri. Aaa, am spus vanzare? Nuuu, gresit, este concurs, nu vanzare. Ai, n-ai treaba cu domeniul/produsul, iti faci pagina blogului pe Facebook si-o pui de-un concurs. Astfel, aveti succesul asigurat, si tu si cel ce te-a rugat pentru sustinere sincera: tu ai trafic de la toti cititorii atrasi de mirajul lucrurilor gratis, iar celalalt contabilizeaza like-urile. Urmeaza dansul in care like-urile se dau si acolo si acolo si acolo, apoi se lasa dovezi pe pereti ca s-a dat like si acolo si acolo. Se fac corecturi, se explica proceduri pentru ca nimic sa nu tulbure ordinea "dat si primit like". Creativitatea lipseste cu desavarsire, mintile nu sunt tulburate de nici o intrebare, de nici un detaliu, ci doar interesate de manualitate, concursurile sunt trase la indigo, unul dupa altul pe acelasi blog sau pe bloguri vecine. Si apoi in cate feluri originale poti cere (si apoi primi) click-uri? Comentariile cu "like, like, like" se succeda cu repeziciune, blogul a pierdut de mult ordinea participantilor, asa ca se impune o postare cu numerele de pe tricou si apoi postarea finala, fie numele Random-ului laudat.
Si pentru ce are loc toata aceasta sarabanda? Pentru popularitate, veti spune. Pentru a ne lauda apoi cu numarul de persoane ce nu numai ca ne cunoaste produsul, dar il si place suficient de mult incat sa scrijeleasca cu mouse-ul o urma pe perete. Asa o fi; am vazut si eu ca numarul de like-uri din portofoliu a ajuns sa fie raportat ca analiza financiara anuala, dar cat din popularitatea marcii/produsului/firmei este reprezentat de aceasta cifra in condiile in care numarul creste ca din apa din invitatii agasante la concursuri lipsite de originalitate si mesaj? Si cat de mult ajuta (iarasi, la popularitate sau la orice altceva ce nu-mi trece prin cap) incercarile usor disperate de a muta anumite discutii de interes pe paginile cu pricina? Sau postarea de filmulete amuzante sau poze caraghioase? Sau intrebarile de genul "ce-o sa te faci cand vei fi mare?" la un negot cu, sa zicem, ciorapi? As vrea sa-mi explice si mie cineva care se pricepe la asta, ca poate imi scapa mie ceva, ca absolvent de facultate cu nimic de-a face cu economia.
PS. Nu ma intelegi gresit, imi plac concursurile. De la "The Weakest Link" pana la cele de gatit, vopsit garduri, innodat codite de cirese cu limba. Dar imi plac cele unde ai ceva de spus, unde iti muncesti mintea, inima sau mainile pentru un raspuns, unde faci ceva mai mult decat trei click-uri pentru a castiga. Sau, de partea cealalta, a organizatorul, atunci cand dai ceva fara sa astepti nimic in schimb. Acela-i concurs, restul este troc.
PPS. Cele mai frumoase concursuri din blogosfera mamiceasca sunt facute de Diana. Nu vrea like-uri (nici macar atunci cand da ceva de la altii), vrea doar un colt de mare, un varf de munte, o frantura de prajitura, ceva ce se poate pune pe inima si respira asa o jumatate de ora. Diana da si primeste fericire, de-asta-mi place, chiar de nu particip.
So, cum faceti? De 3 ori like sau mai elaborati?
In urma cu vreun an, am sters contul de pe celebra retea. Nu-mi pare rau, desi atunci stiu ca am fost judecata, inclusiv ca stergerea contului mi s-ar trage de la credinta/religia pe care o am.
RăspundeţiŞtergereNu, in primul rand, e pierdere, mare pierdere de timp. (Doar ca trebuie sa-ti recunosti asta!)
Ca intreg internetul, daca nu stii sa-l administrezi corect!
In ultima perioada am ajuns pe cateva bloguri mamicesti cu astfel de concursuri. Tot cu un click, la fel de usor ca cel prin care dai like, am inchis pagina. E simplu, dupa mine :)
Prin vara am ezitat mult sa inscriu vreo doua desene ale fetei mari la un concurs care se desfasura pe FB. Ma gandeam ca va fi o vanatoare teribila pt like-uri. E adevarat, am cersit like-uri prin mail - asta pt ca trebuia sa fac cunoscut evenimentul celor apropiati noua, insa n-am fost nevoita sa-mi reactivez contul, n-am fost nevoita sa ma fac prietena cu necunoscuti, etc. Si, curios, a fost bine!
Iti doresc zile insorite de toamna care a mai ramas, neagasate de like-uri!
A big "LIKE" postarii tale :) Sunt de acord. Acum m-am hotarat sa imi fac curat pe FB.
RăspundeţiŞtergereCe e mama cu like-urile astea? Si cu concursurile? Io de ce is infara sferei asteia? Si crede-ma ca stau cu gramada si pe FB si pe mess , si pe bloguri? Poate pentru ca in lista de Fb am doar pe cine vreu eu cu adevarat, am ,, am inchis ,, toate setarile, stau invizibil pe mess si intru doar pe blogurile care-mi sunt dragi cu adevarat si foarte rar comentez? Pe mine nu m-a deranjat nimeni, si crede-ma ca mi-ar displacea total sa ma tot hartuiesca diversii x sau y cu cerseala de like-uri... Te cred si eu ca te-au exasperat! Fa curatenie ! :) Pupici!
RăspundeţiŞtergereDiana, mamica de Vladut
Am facut curatenie in lista acum doua saptamani. Aveam in lista oameni cu care n-am vorbit in viata mea.
RăspundeţiŞtergereEu folosesc FB pentru a-mi publica poze, ganduri, multe lucruri pe care numai prietenii mei ar trebui sa le stie.
Fac curatenia asta periodic.
Aurelia: ce de idei pe blogul tau, multumesc mult. De-abia astept sa ajungem si noi la varsta mesteritului, ca tare mi-au placut coronitele voastre.
RăspundeţiŞtergereEu nu l-am sters, desi ar fi foste bine sa fac asta. Pana acum nu m-a deranjat, il tin la distanta. Ce ma deranjeaza cu adevarat este invazia de concursuri din astea pe bloguri de mamici pe care pana acum le citeam ca aveau ceva de spus. Acum se pare ca nu mai au sau poate altul este motivul si nu-l prind eu.
Uite, vezi, mie asta nu-mi place: cersitul like-urilor prin email de la prieteni, cunoscuti, etc. Am participat la un singur astfel de concurs (la care m-am inscris din greseala, mi-am dat seama mai tarziu ca-i vorba de like-uri). Chiar si asa, imi inchipuiam ca va fi o votare vesela, sincera, ca persoanelor care intra pe pagina aia, adica cunoscatori ai evenimentului ce se desfasura. Ce a urmat a depasit orice imagine a mea: cateva zile urate, cu cersit de like-uri in toate locurile posibile si, evident, cu ridicarea numarului de voturi si votanti pana la cer. Am vazut inclusiv propozitii de genul: Nu o cunosc pe fata asta, dar pare sa-si doreasca tare mult chestia x, asa ca dati like si voi. Offf, dezamagitor!
Multumesc pentru urari, la fel si tie si fetitelor tale!
Diana: multumesc. Culmea este ca eu am curat pe Facebook. :)
RăspundeţiŞtergereDiana: draga mea, am curatenie, cum spuneam mai sus. Si nu intru decat foarte, foarte rar pe messenger, din aceleasi motive ca si tine. Problema vine din alta parte, de la bloguri de mamici pe care le citeam pana acum ca avand ceva de spus, poate nu neaparat revolutionar, dar poate despre copii, familie, ceva drag lor (si mie, dupa ani in care ne citim). En fin, iti detaliez in privat daca vrei.
RăspundeţiŞtergereNela: cred ca sunt printre putinele (sau putinii) cu foarte putini prieteni pe FB, tocmai in ideea ca nu dau add daca nu cunosc (macar virtual si la modul ca am schimbat niste vorbe) persoana. In plus, FB nu-mi inspira incredere, deci nu am nimic acolo, contul imi poate disparea/fi sters maine ca nu ma doar absolut nimic. Ce m-a determinat pe mine sa scriu au fost concursurile de pe bloguri, dar poate asta este un fenomen normal, pe care eu nu-l inteleg, neavand o formatie economica. Uite, de-asta o sa mor eu de foame. :)
RăspundeţiŞtergereMaria Mirabela, te mai asteptam cu drag pe la noi!
RăspundeţiŞtergereIdeile nu-s ale mele, orginale, le-am preluat de pe internet si uneori, le-am adaptat conditiilor noastre!