Fac parte dintre binecuvantate, desi n-o recunosc mereu. Sau norocoase. Sau sunt, pur si simplu, o intamplare intre atatea altele. Caci am avut o sarcina minunata ce mi-am dorit sa dureze forever, ca am nascut o copila perfecta, asa cum mi-am dorit-o. Ca nu stie ce-s antibioticele, pastilele, siropurile, ce sa mai spun de ace sau injectii. Ca ma trezesc noaptea cu o fetisoara cu ochii carpiti ce-mi da un pupic pe nas, nu ca sa-i dau medicamente.
In cele doua saptamani cat a fost bolnava a fost rau. Atat de rau ca-mi doream, vinovat, sa pun cateva strazi intre noi pentru a nu mai auzi plansete, vaiete, dorinte mereu noi si mereu mai multe, frustrari. Si sa nu-i vad zbaterea nocturna in care se lupta cu toate puterile ei sa nu o aspiram sau sa nu-i punem picaturi in ochi.
Abia acolo, la cateva strazi distanta, cand zgomotele bolii se estompau, puteam gandi clar. Vedeam saloanele de la Fundeni pline cu micuti cu capsoarele rase, palizi si tristi si cu privirea departe. Vedeam umbrele mamelor scurgandu-se pe pereti in cautarea unei asistente sau a doctorului. Atunci nu m-am intrebat niciodata cum rezista si ei si ele si nici nu m-am gandit ca uneori diferenta se facea in alta parte, in lumea rece si muta a conturilor in lei, dolari sau euro, in conturi PayPal sau carduri de credit. A trebuit sa devin mama ca sa ma intreb toate astea si sa-mi pese, sa-mi dau seama ca Degetzica este o norocoasa, iar eu sunt o binecuvantata.
Caci ce traiesc Bibi si mamica lui mintea mea nu poate incape. Dar stiu ca au nevoie de bani. Bani multi ca Bibi sa se faca bine. 100 000 de euro. Cand auzi suma asta, ti se pare imensa. Si este. Pe vremuri, inainte de criza, era un apartament cu trei camere intr-o zona decenta din Bucuresti. Acum, nu mai stiu. Dar 100 000 de euro in bucatele de cate 2 euro suna mai bine, nu? Mai aproape, nu-i asa? Caci toata lumea are (pe) aproape un telefon mobil: mai vechi, mai nou, un Iphone sau un Nokia de demult. Pentru a raspunde la telefonul iubitului, pentru a verifica mailul de la serviciu sau doar pentru a verifica statusurile de pe Facebook. Nici nu conteaza reteaua. Haideti sa mai facem ceva cu el: sa dam o viata inapoi. Viata lui Bibi. Caci de sambata, 10 decembrie, pana vineri, 16 decembrie, printr-un SMS la 848 ii dati lui Bibi o bucatica de viata.
Ce ziceti, sambata dimineata, inainte de a pleca cu micutul la teatru sau in parc, ii dati lui Bibi o speranta? Sau cand va asteptati fetita sa iasa de la balet? Sau duminica seara cand, deja in pat, va setati alarma pentru luni dimineata? Sau in drum spre serviciu luni dimineata? Sau la pranzul cu colegii? Spuneti-le si lor, 2 euro printr-un SMS la 848. Pentru Bibi. Sau cand... Sau cand... Pentru Bibi, 2 euro inseamna viata.
Duceti vestea mai departe!
*De pe 10 pana pe 16 decembrie, printr-un SMS la 848 (numar valabil in retelele Vodafone, Orange si Cosmote) se doneaza 2 euro;
*la Romtelecom, tot intre 10-16 decembrie, puteti dona:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu