Cosul cu dorinte

Anul trecut a fost bun: ne-a auzit gafaitul atunci cand am trecut in goana pe langa el si ne-a simtit transpiratia de la ceafa, asa ca ne-a iertat. Am ajuns la timp pe aeroporturi, cat sa avem timp si de-o privire in duty free-uri (de cumparat n-a fost timp, poate anul asta), am fost la Paris doar pentru botezul lui G., ca si cum ne-am fi dus de la Bucuresti la Craiova (plus hotelul si deliciosul lor breakfast) am vizitat Disneyland-ul de dimineata pana seara si ne-am simtit minunat, ne-am mutat in Belgia si astfel am inceput sa vizitam o tara noua si am fost pentru a doua oara in Vama Veche, de data asta cu bunicii B. 

Desi proiectul "o carte pe luna" nu s-a mai reflectat in viata blogului, el a continuat departe de ochii publici, iar de cand a venit Kindle-ul in viata mea a luat un nou avant.

Iar pe final de an, cand tocmai ma pregateam sa declar ca nu am reusit sa-mi schimb cosmeticele pline de chimicale cu altele mai verzi, doua comenzi venite tocmai din Franta mi-au salvat onoarea (si fata si parul si corpul).

In plus, am reusit ceva ce nu-mi pusesem pe lista, dar care devenise imperios necesar: am inceput cursurile de franceza, iar acum, dupa un semestru, pot sa dau un examen suplimentar (pe langa cel pe care deja l-am dat) pentru a sari peste nivelul imediat urmator. Si, dupa trei sedinte de Zumba, am decis ca voi merge regulat, asa ca mi-am facut abonament, ceva ce nu credeam ca voi face prea curand (indragostita fiind de Tae-Bo, step-aerobic si Pilates, Zumba mi se parea o mare fataiala si atat. Intre timp, adica de cand avem un instructor ce se misca dumnezeieste, am reconsiderat putin, dovada abonamentul.) 

Asa ca, repede, repede, cat mai suntem inca in ianuarie, imi pun dorintele in cos si le las la dospit.

Sperand ca partea cu graba s-a rezolvat, imi doresc sa traim la fel de bine si de cald si de calm, sa radem mult si sa ne batem cu perne. Sa avem timp pentru noi trei, sa ne plictisim de atata lene si bine, sa ne tinem stans in brate si sa ne intrebam cuvinte ciudate in franceza. Sa ne prefacem ca vrem sa iesim in lume, doar pentru a ofta si a ne cuibari mai bine in varful patului, cu Degetzica intre noi, uitandu-ne extaziati la viitoarea bebelusa doi. 

Sa facem alegeri inspirate, sa le dam deoparte pe cele mai putin inspirate si sa ne gandim ca toate lucrurile se intampla cu un scop. Sa fim sanatosi, doar tratandu-ne cu "apa de ploaie".


Sa reusesc s-o aduc pe Monica si al ei Curs de Comunicare Non Violenta la Bruxelles, chiar si pentru o mana de oameni gazduiti la noi in apartament.

Sa ajung sa ma zgarie pe ureche cuvintele gresite din franceza, sa vad toate operele din colectia Adevarul (imi mai pun o data dorinta asta, poate se va implini, daca nu, voi citi mai sus ca "toate lucrurile se intampla cu un scop"), sa vizitam Portugalia sau Italia si sa facem Revelionul viitor intr-o tara calduta.

Sa fiu inspirata, sa povestesc ce carti mai citesc (ar fi si pacat, am citit niste carti incredibile lunile astea) si sa ma ocup constant de "lucrul manual".

Si imi mai doresc asa: sa fiu invizibila, sa pot zbura si sa intalnesc un extraterestru.

Restul vine de la sine!

PS. Multumesc, Lixa, ca m-ai introdus in lumea stralucitoare a lui Beyonce si compania si de-abia astept iesirea aia in club, cand o vom face lata.