Dupa un inceput taras-grapis in diversificare, Degetzica si-a luat avant, mancand intotdeauna cu mare placere tot ceea ce inventez eu in bucatarie. Si inventez, nu ma incurc, iar pe principiul "simplu, rapid si gustos" imi ies, fara modestie, niste mancaruri atat de bune, de ne batem parte in parte pe ele, iar pentru Printzul Consort rar mai lasam cate ceva. Singurul motiv pentru care nu umplu blogul acesta de postari culinare este ca blogurile de profil sunt bine reprezentate si prezinta mancare serioasa si, in plus, combinatiile sunt cateodata atat de ciudate ca ma gandesc ca nu le mai place nimeni in afara de noi doua.
Indiferent ca am gatit zilnic, la doua zile sau la trei, am avut intotdeauna mare atentie la ce mananca Degetzica, in special la produsele din comert. Este adevarat ca nu am facut un capat de tara daca si-a dorit cu insistenta sa guste din croissantul nostru, dar nici nu am incurajat aceasta tendinta, ba chiar la un moment dat, cand am vazut ca in fiecare dimineata se trezeste cu ideea ca vrea croissant i-am pus interdictie Printzului Consort in a mai cumpara croissants de la brutarie (el ii aducea in casa, eu nu mananc decat daca sunt sau o data la un an, cand mi se face pofta). A propos de pofta, sa-mi spuna cineva cum pot sa scap de pofta de chips, am gustat prima data saptamana trecuta cand am iesit cu clasa de franceza, iar in seara asta, cand am inchiriat un DVD, am cumparat si o punga cu Lays tavaliti printr-un sos chimicalizat, desi ei se jura ca n-au pus mana si nici gura nu le miroase. Dar sa revenim la oile noastre...
Pentru ca am considerat-o intotdeauna un membru cu drepturi egale in familie, iar varianta cu "eu mananc si-mi place de nu mai pot, dar tu nu ai voie" nu-mi multumeste dorinta mea de egalitate si fraternitate, calea cea mai simpla de a-i da Degetzicii mancare sanatoasa a fost sa mananc si eu acelasi lucru. Ideal ar fi fost ca toate familia sa avem acelasi meniu, numai ca Printzul Consort inca mai are unele alimente total neadecvate "copiilor si mamicilor". Caci daca explicatiile mele legate de ce-i sanatos si bun ajung mai greu la mintea unui copil de doi ani si nu reusesc s-o convinga, singurul argument ce i se pare imbatabil (pe verificate in 100% din cazuri) este ca nici mamica nu mananca.
Astfel, la 30 de luni, pot numara pe degete de cate ori a mancat Degetzica ceva cu zahar (sau miere), refuza torturi, checuri, placinte, dulceturi pe motivul ca sunt prea dulci, refuza mancarurile sarate pe motivul ca sunt prea sarate si niciodata nu cere sa manance ce nu mananc si eu, chiar daca langa noi se mananca ceva "nepermis". Singura ei slabiciune sunt biscuitii si, chiar daca fara zahar, in ultima vreme mi s-a parut ca exagereaza, ca-i mananca la modul nervos, fara sa aiba nevoie de acei carbohidrati: nici nu se trezea bine ca cerea doi (neaparat doi) biscuiti, iar cum ieseam afara sau ne urcam in masina imi cerea iarasi. Asa ca i-am redus drastic si, la final, nu am mai cumparat deloc, inlocuindu-i cu stafide, caju, pecan sau goji berries. Inca suntem in perioada de dezintoxicare, asa ca nu pot raporta succesul sau insuccesul ideii.
Si acum faptele: vineri a fost petrecere la The Little Gym pentru ca s-a incheiat primul semestru. S-a intins o masa mare in zona de joaca, iar pe ea instructoarele au asezat nenumarate farfurioare cu biscuiti: speculos (niste biscuiti traditionali belgieni, cu scortisoara), unii cu glazura de ciocolata pe deasupra, altii cu bezele, plus sucurile de asa zise fructe, toate la cutie si pline de zahar. Din cauza petrecerii, ora s-a terminat mai devreme si toti copiii au navalit la masa, indesand biscuiti cu ambele manute, totul inmuiat in sucul colorat, "de copii". Din toti cei 10 copii, Degetzica a fost singura care nu s-a atins de nici un biscuit, a asteptat putin pana i-am incalzit ciorba (vinerea mananca intotdeauna la gym, impreuna cu o alta fetita, asa ca venisem pregatita cu mancare), s-a asezat la masa si si-a mancat-o linistita, mai luand din cand in cand cu mana bucatele de carne din farfuria de langa. Stiindu-i pasiunea pentru biscuiti si stiind tendinta copiilor de a imita comportamentul celorlalti din grup, a fost o surpriza (si) pentru mine ca nu a tentat-o nimic de pe masa, dar comportamentul ei avea sa-mi fie intarit in aceeasi seara cand am fost in vizita la IKEA.
Cred ca am mancat la IKEA o data sau de doua ori in viata: mancarea gatita mi se pare gretoasa, cu un miros atat de dubios, incat ma opresc undeva pe drumul intre farfuri si gura si nu-mi doresc sa mai continuu. Sunt insa cateva salate si cateva aperitive cu somon afumat care sunt in regula, mancabile, dar la paine trebuie sa ai un mare noroc ca sa nimeresti una buna, majoritatea chiflelor, chiar de-s maronii si vandute pe post de "integrale" sunt moi si fine ca o bagheta alba, inmuiata in ciocolata. Aici, ca si in Romania, este bataie la food-court-ul IKEA si pe cuvantul meu ca nu inteleg de ce. Vineri seara foamea ne-a prins nepregatiti si am decis sa facem o incercare. Eu mi-am luat o salata cu salata verde, rucola si alte cateva verzituri si cu bucatele de pui si un aperitiv cu somon fume, iar pentru Degetzica am luat o chifla si o cutiuta de unt, vanduta la supra-pret. Alegerea Printzului Consort n-o mai comentez, s-a lecuit de mancat la IKEA mult timp de acum incolo.
Langa masa noastra era o familie cu doi copii, mai mari, ce-i drept, decat Degetzica. Amandoi mancau cate o inghetata mare, iar tatal le tinea isonul. Credeam ca sunt la finalul mesei, dar nu, era doar aperitivul: in cateva minute a venit de la bufet si mama incarcata cu de toate. In fata noastra, o alta masa cu un copilas mult mai mic decat Degetzica. Ce manca? Ati ghicit, o inghetata. Degetzica a mancat doua feliute de paine cu unt, iar apoi a vrut "pestisor". I-am dat, ce era sa fac?, iar in cateva minute mi-a mancat aproape toata portia de somon afumat. Zdruncinata de alegerea ei (nu ma asteptam sa vrea sa manance somon, cred ca a fost prima data si-mi faceam procese de constiinta ca ii dau somon ce nu-i bio), m-am uitat in jur sa vad ce (mai) mananca ceilalti copii. Toti mancau cate ceva de la bufet, cartofii prajiti si chiftelutele fiind la mare cautare, la fel si deja celebra inghetata (ce-are inghetata asta de are atatia fani?). Trebuie sa fiu cinstita si sa recunosc ca IKEA are, pentru cine doreste, borcanase cu mancare bio pentru bebelusi, atat legume cu ceva carne, cat si fructe, dar Degetzica a trecut demult de stadiul borcanaselor. Daca as mai putea-o pacali cu unul cu fructe, in mod sigur pe cel cu legume l-ar refuza categoric si o inteleg: nici mie nu-mi plac, mancarea facuta in casa fiind de zeci de ori mai buna.
Dupa somon, Degetzica a trecut la puiul din salata mea, dar dupa cateva inghitituri s-a oprit: se saturase. Pana am terminat noi masa, s-a jucat incercand sa-si puna unt pe o felie de paine si urcand si coborand de pe scaun. In tot timpul acesta, nu si-a dorit nici macar o data ce mancau cei de la mesele vecine sau ce manca Printzul Consort si nici nu a intrebat despre alta mancare decat cea din farfuria mea. Este adevarat ca pe drum mancase si un iaurt cu cereale de ovaz si astfel s-a multumit doar cu somonul si putin pui, dar inclin sa cred ca totul tine de planificare si de cum gestionezi situatia culinara.
Si acum poate va intrebati ce cauta aceste doua exemple intr-o postare. In primul rand vreau sa spun ca sunt convinsa ca alegerile culinare se fac in copilaria mica si depinde doar de noi daca copilul va manca doar prajituri, inghetata si clatite cu Finetti sau va opta, din placere, pentru o alimentatie echilibrata. Atentie, am spus din placere, deci nu cred (si cred ca toate mamele si-au dat seama pana acum) ca fortarea copilului sa manance este cheia, ba dimpotriva, aceasta ducand, pe termen lung, la dezechilibre alimentare grave, la aversiuni si fobii. Si am mai spus echilibrata, nu am spus doar fructe si legume, nu am spus doar grasimi animale, nu am pus la socoteala extremele, caci nu sunt persoana extremelor si, in plus, daca Degetzica si-a dorit mortis sa guste din ceva i-am dat, desi poate mi-as fi dorit sa nu.
Astfel, mi se pare usor in van dorinta unor parinti de a-si hrani copilul doar cu mancare sanatoasa, bio, in situatia in care singura masa pe care o serveste acasa este cea de seara la care mananca niste paste cu branza, iar toate celelalte mese au loc la scoala unde primeste si suc "de copii", plin de zahar si chimicale si gaufre cu ciocolata si muffin si clatite umplute cu ciocolata si cate si mai cate. Si asta nu o data pe saptamana, ci zilnic, de cinci ori pe saptamana, ca desert la masa de pranz sau la gustarea de la ora 10. N-am sa inteleg in veci de ce este nevoie de desert la masa unui copil de 30 de luni, iar cand acest desert este mai dulce decat ciocolata, cu atat mai putin.
Da, am auzit explicatia: o data (pe zi, pe saptamana, pe luna, pe an) nu are cum/ce sa-i strice. Caci ce-ar mai fi viata fara un tort de ciocolata adus in clasa la aniversare? Intr-adevar, o data nu are cum sa-i strice. Dar daca pui la socoteala ca sunt aproximativ 10-15 copii in clasa (nu vreau sa spun 20 ca sa nu ma intristez), inseamna ca fiecare va primi (cel putin) o felie de tort o data la 20 de zile. Mai adaugi un biscuit, o bomboana de ciocolata si o budinca de acasa si deja cifrele se schimba, nu-i asa?
Ceilalti, cand aud ca Degetzica nu primeste pop corn sau sucuri la cutie sau deserturi dulci sau mancaruri de supermarket, pline de conservanti, mono-glutamat si alte sperietori, ma "ameninta" subtil: "Ei, lasa, vezi tu dupa ce se duce la scoala, nu vei mai avea nici un control asupra a ceea ce mananca, o vei scapa din mana!". Asa este, nu contest, insa sper ca atunci Degetzica sa faca alegeri corecte, bazate pe gusturile pe care si le-a format in anii astia, de cand eu sunt mama, iar ea bebelusa mea. Iar faptul ca toti ceilalti copii primesc gustari nepotrivite nu ma va convinge sa fac si eu la fel. Ati putea spune ca stau acasa si-mi permit: si sa fac mancare proaspata si sa-i pregatesc gustari (un sufleu necesita mai multe pregatiri decat o gaufre cumparata de la metrou) si sa urmaresc cu atentie ce si cum mananca. Eu cred ca solutii se gasesc si nu ma dau pe mine drept exemplu, ci pe o mamica pe care am cunoscut-o si care imi explica resemnata ca "n-ai ce face, asta este mancarea in toate gradinitele din Belgia, asta este mentalitatea, n-o poti schimba", iar dupa cateva luni in care fetita ei a mers la scoala si a mancat din mancarea "publica", si-a cumparat un termos si a inceput sa-i puna mancare de acasa.
Nu vreau sa pozez intr-o justitiara si nici intr-o intransigenta, evident exista o cale de mijloc si in afacerea asta, ca in toate. Echilibrul este cheia, dar de data aceasta, echilibrul trebuie sa vina de la noi, parintii de langa ei, caci ei sunt prea mici, prea pofticiosi, prea doritori sa aiba totul acum si prea influentati de peer pressure. Iar schimbarile le facem intotdeauna cu noi, caci un copil ce va vedea zilnic pe masa o sticla de Cola si un tort cu ciocolata este putin probabil ca nu si le va dori cu disperare, in ciuda opozitiei parintilor. Va urez sa faceti alegeri sanatoase pentru voi si pentru copiii vostri!
Maria, si eu zic ca exista o cale de mijloc si ca fiecare familie face alegeri proprii. Nici eu nu sunt de acord cu mancarurile grase, dulci, chimicalizate. Evit cat pot sa ii dau piticei prajituri din comert, ciocolata, bomboane sau inghetata. Dar nici nu le consider diavolul pe pamant:d. Asta vara de exemplu ii faceam Andreei inghetata in casa, din fructe, si cred ca o data la 2-3 saptamani ii mai cumparam cate una in parc. Ciocolata ii dau cam o tableta din cand in cand, extrem de rar pentru ca nu cumparam decat din an in PAsti. LA gradi primeste la ora 4 o gustare cam dulce dupa gustul meu, adica briose, placinta cu diverse, tarta, etc. Sunt facute acolo si banuiesc ca nu contin prea multe chimicale.
RăspundeţiŞtergereIn rest ii dau cat mai multe fructe. SI niciodata sucuri din comert.
Tie iti e simplu sa controlezi acum meniul degeticai, pentru ca stai doar tu cu ea. Dar la un moment dat lucrurile se vor schimba. Ideal este sa gasesti o gradinita unde meniul sa fie gandit pentru copii, cu bucatarie proprie. Dar chiar si asa vor aparea alimente pe care tu nu i le dai acum. Si atunci cand ii va vedea pe ceilalti copii ca mananca, Degetica va manca si ea... Atata timp cat se da moderat, nu vad nicio problema.
PAna la urma si noi am fost crescuti cu zahar si sare si n-am patit nimic:d.
Repet, eu sunt adepta moderatiei in toate.
Nu inteleg parintii care dau zilnic ciocolata, bomboane, sucuri din comert, cartofi prajiti,etc. Acolo cred ca e ceva gresit.
Asa, raspund la mesaje cu intarziere, am avut un examen care m-a tinut in priza. Si nici macar n-am facut nimic cu el. :)
ŞtergereSunt de acord cu tine in multe privinte, numai la o singura afirmatie m-am intepenit putin: cum de esti atat de sigura ca lucrurile se vor schimba cand va merge la gradinita/va sta altcineva cu ea. In postarea mea tocmai asta am incercat sa subliniez: eu controlez meniul Degetzicii, este adevarat, dar alegerile a inceput sa le faca ea, bazandu-se, evident, pe alegerile anterioare facute de mine. Adica, de exemplu, in loc de somon fume putea sa ceara inghetata sau prajitura cu ciocolata sau mai stiu eu ce alta porcarea.
Si eu prefer mancarea facuta loco decat alimente ambalate din comert. Adica intre o briosa facuta in casa, chiar cu zahar sa fie si o prajitura de la cofetarie sau o ciocolata (nu sunt convinsa de benficiile ciocolatei, cel putin nu a unor marci), voi alege intotdeauna o briosa.
Si apoi, sincera sa fiu, mie nu mi se pare ca suntem asa de bine noi, cei crescuti cu zahar, sare si margarina. Stau marturie bolile autoimune, hipertensiunea arteriala, diabetul si inca vreo cateva. Ca sa nu mai vorbesc de dependentele alimentare. Mie, persoana relativ sanatoasa, mi-a trebuit un an de zile (si inca n-am terminat procesul) sa scap de gandul unui desert dupa masa. Caci asta am primit toata copilaria si tineretea mea: desert la finalul mesei, desert devenit motiv de santaj (nu intotdeauna, recunosc, dar am fost un copil extrem de selectiv la mancare, acum ma gandesc ca evitam instinctiv alimentele ce-mi faceau rau). Toata facultatea mea mama mi-a trimis pachete care contineau obligatoriu o prajitura, ceruta de mine, de data asta (sarut-mana, mama si multumesc din suflet). Pentru ca asa ma obisnuisem, asta cerea corpul meu si sa nu-mi spui ca aveam nevoie de asta. Slava Domnului ca nu mi-a placut ciocolata ca cine stie ce dependenta mai faceam. :)
E adevarat ca obiceiurile le invata acasa, dar din ce am vazut eu multe lucruri se schimba in comunitate.Si in bine si in rau. La noi a fost in bine. In sensul ca acasa Andreea era extrem de selectiva la mancare. De fapt nu manca decat supa, pulpe de pui, cartofi sau paste. Nimic altceva. La gradi insa a inceput sa accepte si mancaruri de care nu se atingea acasa, de exemplu mancare de fasole, spanac sau orez. De aia zic ca lucrurile se schimba. Pentru ca intr-un grup de copii cu care sta 4-8 ore pe zi forta exemplului este mult mai puternica
ŞtergereMaria, iar o sa fiu putin avocatul diavolului raspunzindu-ti!:) Asta pentru ca mi se pare ca generalizezi prea repede si prea usor! Am renuntat demult sa ma mai uit in farfuria vecinului pentru ca nu e treaba mea si pentru ca nu-l cunosc pe omul respectiv! Poate ca acasa maninca numai fructe bio, dar cind merge la Ikea (o data pe luna) are chef sa se dea in stamba si sa manince inghetata!!! :) Nu e chiar asa de grav, zic eu! Si chiar daca s-ar duce in fiecare zi si ar minca inghetata, pina la urma e alegerea lui! Cita vreme si-o asuma, e foarte bine si pentru el si pentru tine! Ma gindesc ca ne uitam prea mult la ceilalti si ne raportam prea mult la ei! Daca sintem convinsi de alegerile noastre, n-am avea nevoie de comparatii de genul asta, nu?
RăspundeţiŞtergereMincarea e un subiect important, dar hai sa nu uitam ca sa maninci inseamna ceva mai mult decit echilibru perfect! Mincatul inseamna si placere! Iar placerea de a minca trebuie formata de la o virsta frageda, sint de acord cu tine! Dar uite ca eu vorbesc de placere si nu de alegeri sanatoase! Cred ca intr-o alimentatie echilibrata isi au rostul si dulciurile (chiar daca nu sint zaharuri complexe, ci o bucata de tort cu ciocolata o data la doua saptamini, dar de care un copil s-ar bucura, s-ar mozoli, s-ar distra impreuna cu ceilalti mult mai mult decit daca ar imparti croquete de orez complet expandat!), si grasimile, si micile excese saptaminale sau lunare...
Citem in cartea unei pedopsihiatre (al carei nume l-am uitat) ca ea instaurase cu copiii ei o "zi a bomboanelor" pe saptamina... cind cei doi copii primeau bomboane erau rugati sa le pastreze pina simbata, cind puteau sa manince cite bomboane aveau chef... evident, chestia asta nu era o obligatie in plus, doar le explica ca pe ea, ca mama, ar fi intristat-o sa manince bomboane in fiecare zi... fetita ei s-a tinut de regula asta, ba chiar uita de bomboanele de simbata, baietelul mai furisa cite una in gura din cind in cind, dar global metoda a functionat fara interdictii, fara reguli stricte si, mai ales, fara carii si propensiuni pentru dulciuri!:)
Evident ca si eu sint atenta ce maninca G.! Dar merg pe acelasi principiu ca si tine, sa manince ce mincam si noi! Asa ca in fiecare simbata si duminica dimineata maninca croissante pufoase pline de unt cu aceeasi pofta cu care in timpul saptaminii isi devoreaza cerealele si fructele! Noi mincam echilibrat (mai noi aproape vegetarian), dar pentru noi asta nu exclude brinze fermentate din care maninca si G., baghete pufoase sau deserturi cu ciocolata sau fructe pe care le pregatim in we si din care maninca si G, etc...
Ca sa rezum, eu zic ca o alimentatie echilibrata nu inseamna doar sanatoasa, ci comporta si o doza de placere, iar copiii trebuie sa invete si asta de mici, altfel cine o sa mai umple restaurantele cu stele in Michelin peste patruzeci de ani?:)))
M., imi pare rau daca toata postarea mea ti-a lasat impresia ca ma uit in farfuria vecinului, sarind apoi cu generalizarea. Nu am incercat sa transmit asta, dar se pare ca asa s-a inteles. Ideea intregii postari era urmatoarea: ca mi se pare normal, omeneste si aventual chiar de dorit sa te dai in stamba (o data pe luna, pe an, cum te tine stomacul si sanatatea), dar de ce, atunci cand alegi sa te dai in stamba si sa-ti dai in stamba si copilul (ca nu m-am legat nici o clipa de farfuria vecinului, ci de cea a copiilor vecinului), nu-i oferi alternativa cea mai buna dintre cele mai rele?
ŞtergereApoi, nu m-am legat niciodata de alegerile personale, am dat doar exemplul meu personal incercand sa subliniez ca, desi foarte multe mame imi spun in mod repetat ca nu se poate, ca la momentul scaparii intr-o farfurie de porcarele, Degetzica va pofti si va dori si va lua si va mai vrea, (incercand sa subliniez) ca se poate. Caci iata, la aproape 30 de luni, Degetzica isi face propriile alegeri, fara sa i le influentez nici o clipa la momentul T, ci doar inainte, la momentul diversificarii and stuff.
Nu inteleg de ce nu poate exista placere si in alimente sanatoase, ci numai intr-o bucata de ciocolata, tort sau alte chestii de-astea nici sa ma tai. Nu se poate murdari un copil si cu spanac si sa fie tot placere? Placerea are intotdeauna nume dulce?
Pai, Maria, tu faci acelasi lucru ca si sociologii sau unii istorici, pornesti de la un exemplu si generalizezi! E o solutie simpla, dar n-are validitate statistica!:) (spun asta din defect profesional, fireste!)
ŞtergereEu cred ca lucrurile sint un pic mai complicate decit vrei tu sa le faci sa para! Sau poate mai simple, depinde cum privim "problema". Eu, de exemplu, nu cred ca exista un mod unic de a-ti creste copilul! In ce ma priveste nu sint convinsa nici de curentele care propovaduiesc "maternage"-ul total, nici de clasicul "imi duc copilul la cresa la doua luni si il las acolo cu doua biberoane de lapte praf". De ce? Pentru ca, indirefent de ce mod ai alege pentru a-ti creste copilul, eu cred ca faci un pariu! Cu el si cu tine! Un pariu ale carui rezultate le vei vedea peste douazeci de ani! Tot ceea ce poti citi in stinga sau in dreapta despre beneficiile unei metode sau alta sint, in parte, speculatii! Nici un studiu statistic nu iti poate demonstra o corelatie semnificativa pentru cae imposibil, pentru ca sint prea multi factori in joc...
Plecind de la premisa pe care am enuntat-o mai sus, mi se pare imposibil sa emiti judecati de valoare privind felul in care unii sau altii isi cresc copiii! Spuneai intr-un post mai vechi ca te-ai simtit aiurea in Romania cind n-ai putut sa le spui unor prietene ca gresesc in educatia copilului! Ok, dar de unde stii ca gresesc ? Sau, intorcind intrebarea, tu ai accepta sa ti se zica ca gresesti? De-asta ziceam ca te uiti la vecin si judeci! Eu nu cred ca avem dreptul asta, tocmai pentru ca nu exista reteta universal valabila, iar "cea mai buna metoda pentru a-ti creste copilul" nu exista! Exista doar un pariu in timp, iar mai apoi exista principii, etica si morala! Dar ultimele chestii tin de personalitatea si cultura fiecaruia, deci nu ma vad de ce as tine sa impun principiile mele altcuiva! Eu cred doar ca fiecare ar trebui sa ne asumam modul pe care il alegem! Sa il asumam pur si simplu! Fara sa ne umfle mindria ca detinem piatra filozofala si fara sa cautam in jur confirmarea ca facem bine pentru ca altii fac mai prost! Am citit foarte multe carti si bloguri de puericultura si parenting, mai mult m-am zapacit, asa ca acum am renuntat sa mai citesc prea mult! Prefer instinctul, bunul simt si prefer ca timpul pe care-l pierdeam citind sa il petrec cu G.! Probabil gresesc ca nu ma mai informez, dar imi asum asta! Pur si simplu nu ma mai intereseaza ce si cum fac altii! Incerc sa il ascult pe G., il asult pe A. si ma ascult pe mine si sper ca peste douazeci de ani sa fiu multumita de rezultat!!!
Cind spui ca Degetica face propriile alegeri, eu te cred, dar am o mica indoiala (ramasa de la cartile alea multe citite si pe care as vrea sa le uit acu'!:))) Stii, Brazelton spune ca atunci cind sint mici copiii sint foarte maleabili, mai ales pentru ca vor sa fie pe placul parintilor! De-asta pot invata foarte devreme sa cinte la pian, sa danseze sau sa manince glucide complexe! Problema e ca sint inca prea mici pentru a avea propriul discernamint, iar cind ajung la virsta discernamintului, ii poate lovi o anumita delasare... Nu zic ca e neaparat cazul Degeticii, zic doar ca poate te bucuri prea devreme spunind ca face singura alegeri, eu cred ca deocamdata iti face tie pe plac...
Acum sa zic si doua vorbe despre mincare! Mai ales ca ai vorbit de quinoa (nu stiu de ce, dar eram sigura ca o sa vorbesti de quinoa si, in acelasi timp, speram sa nu o faci). De ce? Pentru ca eu nu inteleg nebunia din ultima vreme dupa cereala asta (si da, am gustat-o, si da, nu are nici un gust, si da, stiu ca e plina de proteine si alte chestii minunate)! Inteleg care e notiunea ta de alimentatie sanatoasa. Eu merg mai degraba pe un principiu de alimentatie echilibrata din care elimin pe cit pot produsele industriale, nelocale sau care nu sint de sezon! Din acest motiv, nu cumpar niciodata chipsuri sau ciocolata sau bomboane industriale (de fapt, ajung din ce in ce mai rar in supermarket, ma opresc la piata si la producatorii locali). Ceea ce imi doresc sa il invat pe G. e sa manince din toate, dar cu moderatie! Sa stie ca unele produse cresc aici si sa le prefere in locul celor care vin de la mii de km! Sa stie care e anotimpul fiecarui aliment si sa il manince proaspat! Si uite asa ajung sa nu cumpar quinoa pentru ca impactul carbon e prea mare, si sa il hranesc pe G. cu orez de Camargue, cu cartofi, morcovi, praf si conopida toata iarna!:) Exagerez un pic, dar intelegi tu ce vreau sa zic! Si iar, repet, nu stiu daca fac bine, dar imi asum asta! Simt ca asa e cel mai bine pentru noi si imi e suficient!
ŞtergereCit despre placere, si eu si A. sintem foarte gurmanzi! Mincam foarte variat si cautam mereu produse "artizanale", restaurante gastronomice, etc. Imi doresc ca si G. sa creasca ca noi! Acum douazeci de ani, cind se deschisese McDo in Romania, o vreme am crezut ca e cel mai bun restaurant din lume!:)))) Mai apoi m-am autoeducat intr-ale mincarii! Nu vreau ca G. sa creada vreodata ca se maninca bine la "fast-food"! Noua ne place "slow-food" si vrem sa-i transmitem si noi pasiunea pentru produse autentice si mincare buna, chit ca uneori asta poate sa insemne o andouillette sau o tartiflette cu multa brinza grasa!:) Eu abia astept sa fie G. un pic mai mare, sa ne cumparam macarons de la Pierre Hermé si sa le savuram pe o banca in parc.
Daca-mi permiti un sfat mic de tot!:) Eu as incerca sa ajung la un compromis cu Printul Consort intr-ale mincarii! El sa mai lase de la el, voi sa mai lasati de la voi, asa incit sa mincati toti impreuna si acelasi lucru! Poate e stupid ce zic, dar mie mi se pare ca unitatea unei familii trece si prin momentul mesei, si e important sa fiti uniti in jurul ei, sa impartiti aceleasi chestii! Oricit ar parea de banal, un croissant plin de unt pe care il savurati toti trei dimineata poate creea multa complicitate!
Va pupam si speram sa va vedem repede de tot in jurul unei mese imbelsugate !:)
Da, da, uite asta as fi vrut si eu sa spun:d. ca mancarea inseamna si placere, bucuria de imparti un moment amuzant, de a stii ca ai incalcat o mica regula. Mie imi place la nebunie sa impart o inghetata cu Andreea, e un moment de complicitate. LA fel, cand vezi cu cata bucurie se reped copiii asupra unui tort, nu mai e asa important ca are zahar.
RăspundeţiŞtergereDa, e sanatos pentru Degetica sa manance orezul ei si sa nu imparta masa cu ceilalti. Dar e si frumos? Social? Masa e un moment in care oameni se aduna. Poate din cand in cand nu ar fi asa rau sa o lasi sa manance impreuna cu ceilalti. Asa, ca un exercitiu de socializare
Roxana, ce vrei sa spui cu "e sanatos pentru Degetica sa manance orezul ei si sa nu imparta masa cu ceilalti. Dar e si frumos? Social?" Ce anume nu-i frumos? Ca mananca orez, in timp ce ceilalti biscuiti cu bezea sau ca nu-i o varianta frumoasa? Si de cand a devenit socializarea sinonima cu impartirea aceluiasi castron cu mancare? Adica daca eu mananc carne si tu nu si suntem la aceasi masa nu putem socializa? Sau daca eu nu mananc zahar si tu da? Poate nu m-am exprimat clar: Degetzica a mancat impreuna cu ceilalti, la aceeasi masa, scaunel langa scaunel. Numai ca mancarea ei, adusa de acasa, din care a mancat pana la ultima picatura, fara sa-si doreasca sa guste din variantele prea putin sanatoase, dupa parerea mea, de pe masa.
ŞtergereNu m-am uitat niciodata in farfuria nimanui. incerc sa-i ofer copilul o alimentatie sanatoasa dar sa nu fac o nevroza din asta ca nu are rost. Conteaza mai mult cum socializezi decat ce mananci. Astea sunt regulile tale de viata, s-ar putea ca fetita ta mai tarziu sa nu ti le impartasesca. Oricum noi, generatia 30 +, suntem generatia de copii crescuti in comunism unde nu prea era vreme sa cauti bio sau non-bio. Fiecare manca ce gasea si cum putea. Iulia
RăspundeţiŞtergereExact, Iulia, si eu cred ca-i mai important cum socializezei decat ce mananci.
ŞtergereEu nu-i impun Degetzicii regulile mele "de viata" si nu sunt sigura ca Degetzica le va impartasi. Dar daca este asa? Cum as putea sa fiu sigura de asta? Nu pot. Si daca nu pot fi, ce sa fac? Sa o las sa manance orice consider ca nu-i ok pentru ea, doar pe ideea ca s-ar putea ca ea sa nu-mi impartaseasca alegerile?
Asa este, pe vremea copilariei noastre, mancarea era un subiect sensibil. Dar nu voi uita niciodata cum parintii mei se straduiau, saracii, sa faca "rost" (cat urasc cuvintele astea!) si de carne si de oua ca sa ne poata gati mancare buna, acasa. Evident ca au scapat si margarina, ca asa era atunci, dar au facut eforturi sa ne hraneasca bine, nu pot spune ca am mancat vreodata ce gaseam si cum puteam. Si, desi am fost un copil extrem de pretentios la mancare, acum am foarte mare atentie la ce mananc.
Eu nu fac din mancare nici o tragedie. Incercam pe cat posibil sa mancam in casa lucruri pe care daca le cer si copiii sa nu ma crispez. Dar copiii si-au dat intre timp seama ca unele lucruri pe care le mananca parintii lor, nu sunt chiar asa bune, asa ca nu sunt niciodata disperati sa vada ce avem noi in farfurie. La Robbie nu i-au placut dulciurile niciodata. Sa fiu sincera, mananca inghetata uneori, si cate o bucata de ciocolata din cand in cand, cand ii da taica-su, el nu cere. In rest, poate sa ploua in jurul lui cu tort, bomboane sau orice, le refuza cu gratie. Cand a inceput Mica sa mai manance si altele, mi-am dat seama ca e disperata dupa dulciuri, auzea si daca desfaceam un ambalaj de bomboana din partea cealalta a casei si venea cu mana intinsa "v(re)au!!!". Intre timp, am avut bafta mare, pentru ca il copiaza tot mai mult pe Robbie, n-am mai avut parte de "vau" de multa vreme (cred ca aproape un an), a inceput sa spuna si ea cand vede dulciuri "yukky!", dar sincer, nu i-am oprit niciodata daca au dorit ceva (ma rog, in limitele umane). Cartofii nostri prajiti sunt de fapt "prajiti" in tava in cuptor, asa ca nu ma gandesc de doua ori cand le dau, si niciunul nu e obsedat de ei. Eu una sunt fericita ca mananca lucruri diverse din toate grupele de alimente, si nu mi se pare capatul lumii cand Robbie imi cere o felie de sunca de exemplu... Eu una spun ca echilibrul e cheia succesului, dar acest echilibru e diferit de la copil la copil, de la familie la familie. Fac parte (repet, deocamdata) din putinii copii care la zile de nastere si alte evenimente refuza gratios tot ce e pe masa, nu se ating de tort, sucuri din alea dubioase (amandoi prefera apa sau lapte, si din cand in cand suc natural de portocale, dar nu eu le interzic sa bea altceva, e pur si simplu gustul lor), totul spre linistea mea. Sunt convinsa ca la un moment dat o parte din gusturi li se vor modifica, pe motiv de "peer pressure", dar nu sunt stresata, nu pot decat sa le ofer lucruri cat mai sanatoase si sa sper ca macar o parte din obiceiurile lor de viitori adulti se vor baza pe alegeri si idei construite in copilarie.
RăspundeţiŞtergereVa pupam!
Exact asta sper si eu, Simona: ca o parte din alegerile viitoare sa aiba la baza alegerile din copilarie. Nu vreau sa fie suta la suta asa, ca poate cine stie ce se mai descopera despre nu stiu ce bunatate de astazi, dar vreau sa stie ca se poate manca si altfel, ca mancarea "sanatoasa" are gust si poate fi consumata cu placere.
ŞtergereRecunosc ca eu sunt foarte sensibila la alimentele ambalate din comert, in sensul ca accept foarte greu si rar sa-i dau ceva Degetzicii, astfel incat nu as fi fost asa relaxata ca tine la ideea unui suc "de copii" sau a unei felii de sunca din supermarket. Altminteri, Degetzica a mancat zilele trecute dintr-o rulada de porc facuta de tatal meu. M-a intrebat ce mananc, i-am spus carnita si a inceput sa strige "vreau carnita, vreau carnita", ea fiind moarta dupa carne, se vede ca-i a Printzului Consort. I-am dat, desi eu nu-i prea dau porc, era facuta de tata, stiam exact ce a pus in ea si cum a facut-o. Alta data a vrut creveti, i-am dat, noroc ca nu i-au placut ca aveam un mare stres ca nu stiam daca sunt ok pentru copii. Ca sa nu mai zic de zacusca, din care mananca de la un an. :)
Noi am ales in felul urmator. Acasa copilul meu mananca bio si sanatos. Ca si noi de altfel. Cresa unde merge are un meniu excelent pentru pranz (variat, sanatos, gatit acolo din ingrediente de sezon si locale), un meniu de dimineata infect si o gustare dupa-amiaza nu prea ok. Masa de dimineata o evitam mancand acasa, insa cea de dupa-amiaza nu avem cum sa o evitam, asa ca am ales sa o acceptam. Nu mi-a trecut prin cap sa ii duc separat gustarea Piscotului, mi s-ar parea total aiurea pentru el fata de ceilalti copii. Asa ca aici, intre o alimentatie sanatoasa si o integrare ok in grupul din care face parte am ales varianta a doua.
RăspundeţiŞtergereCat despre placerea mancarii, sunt de acord suta la suta. Noua ne place mult sa iesim sa mancam la ''carciuma'' in week-end. Alegem in general mici carciumioare ''de familie'', unde se gateste in fata ta cu multe ingrediente crescute la ei in curte. Insa in ceea ce priveste prepararea, sigur cuvantul ''sanatos'' este departe de ei, deh, sunt nemti :D.
Si cu toate astea, desi in we bea cate un suc de mere (de obicei din productia proprie a proprietarilor carcimioarelor) sau mananca cate o friptura la gratar sau haleste pe nerasuflate o inghetata Piscotul nu mi-a refuzat niciodata mancarea de acasa. Si desi la cresa mananca la gustare Danone cu fructe, acasa mananca fara probleme iaurt simplu facut de mine in casa.
Clar mancatul are, pe langa rolul de a te hrani, si o puternica latura sociala, nu vreau sa imi privez copilul de acest lucru, care si mie imi place atat de mult. Si ma gandesc ca asa poate va invata sa guste mai degraba placerea ''carciumii'' fata de cea a fast-food-ului :)
Mami de Piscotel, eu zic ca este bine, atata vreme cat tu esti relaxata cu alegerile facute. Recunosc ca eu nu sunt asa relaxata la gandul unui Danone sau al unei inghetate, dar nu-i nimic, suntem diferiti si asta nu face decat sa sporeasca frumusetea lumii. Mi se pare ca eu sunt putin mai stricta cu meniul Degetzicii, desi si noi iesim la restaurant cu copilul si mai avem "derapaje". Dar nu fac o regula din ele, asta-i filosofia mea. O exceptie se numeste exceptie pentru ca-i facuta o singura data, de mai multe ori este obicei. :)
ŞtergereMaria, felicitari! Mai rar intalnesc, de la o persoana care nu a avut parte de probleme de sanatate din cauza alimentatiei gresite, atitudini asa sanatoase.
RăspundeţiŞtergereMi se pare ca esti foarte echilibrata. Bine, eu sunt mai extremista, consider ca placerea data de mancarea sanatoasa si gustoasa e la fel de mare ca si cea data de junk. Si la urma urmei vreau ca al meu copil sa se bucure de oameni, de prieteni, de familie, ei sa-i fie bucuria. La o suparare, sa nu se inchida in camera cu ciocolata care il face sa se simta bine, ci sa caute un prieten sau un frate/parinte, sa il imbratiseze si sa-l asculte. Mancarea nu e totul si nu trebuie sa i se dea calitatea de recompensa, pentru ca atunci va inlocui ceva veritabil. Si mi se pare ca reclamele ne-au convins ca doar junkul ne poate face sa ne simtim bine impreuna. Doar cu tofifee poate o familie sa se distreze pe canapea, doar cu barni poate o mama sa-si incurajeze copilul la tricicleta. Minciuni. Tofifee de multe ori nu-ti va aduce familia aproape, chiar daca reclama te minte astfel. Si daca vei avea familia aproape, sigur sentimentul va fi mai bun decat orice ciocolata. Te pup!
Raluca, good point. :) Si eu cred (si traiesc pe propria mea piele) ca placerea unei mese sanatoasa este la fel de mare ca cea data de alimente mai putin sanatoase, iar alimentele ambalate din comert le dau complet la o parte, pur si simplu creaza dependenta si am avut dovada cu chipsurile pe care le-am mancat. Nu ma mai puteam opri din mancat. Vorba Alexandrei S."mananci o friptura, cat de buna ar fi, la un moment dat te ridici si pleci. Cu junk-ul este altceva: mananci si mananci si mananci."
ŞtergereAsa este, mancarea nu este totul, dar stii cum se spune "ori mananci ca sa traiesti, ori traiesti ca sa mananci". Eu prefer varianta doi cu adaugire "traiesc ca sa mananc sanatos". Refuz sa cred ca socializarea presupune doar adunarea la masa, mancare si bautura cat cuprinde. Poate din pricina asta nu-mi plac petrecerile la care se mananca toata noaptea.
Habar n-am despre ce reclame vorbesti, dar ai dreptate in ceea ce spui.
Iti multumesc pentru incurajari!
Maria, felicitari! Eu, din pacate, la un moment dat am pierdut placerea mancarii. DIn cauze ce nu tin de copil si nici de mamicie, intr-un moment greu acum 1an si ceva, cand am pierdut multe placeri. Dar te admir foarte mult si, daca cumva aveai nevoie de vreo confirmare ca faci bine [sper ca nu :D] eu sunt una din cele care spun asta.
RăspundeţiŞtergereSi da, si eu cred ca absolut orice se deprinde in copilarie si ca absolut orice exemplu pe care il oferim e luat ca punct de referinta. Si ca, la fel ca in orice, orice rau, cat de mic, e un rau. Mic. Un rau mai mic se repara mai usor, un rau mai mare se repara mai greu. Dar tot rau e.
Si mai cred si ca, cateodata, tindem sa ne lasam furati de ce credem ca stim si uitam sa regandim. Am observat la mine, analizand, din ce in ce mai mult, consumerismul. Cum aveam impresia ca, din cand in cand, trebuie sa imi fac si eu un moft, sa imi permit ceva. De fapt, nu, nu am nevoie de asta. Eu sunt fix rezultatul campaniilor de marketing. Un rezultat pe care ei se bazeaza. Si extrapoland la mancare, nu 'trebuie' sa ma tratez cu cate o cioco din cand in cand, pentru simplul motiv ca nu am nevoie de acea cioco si nici macar nu-mi place asa mult. si nici nu-mi aduce nimic bun.
Deci inteleg si cat de usor e ca atitudinea ta sa fie vazuta extremista. Desi mi se pare cat se poate de normala.
Diana, iti multumesc pentru cuvinte, sunt onorata!
ŞtergereImi pare rau ca ai pierdut placerea asta, dar nu cred ca-i asa grav, sunt atat de multe cele cu care o poti inlocui. Si poate va reveni, cine stie? Asa cum am scris mai sus, eu am fost un copil foarte, foarte pretentios la mancare si care manca in sila aproape tot ce i se dadea. Evident, nu aveam nici o placere a mancarii, desi acum, privind retrospectiv, mi-as dori din tot sufletul sa mai gust anumite mancaruri pe care nu le-am mai mancat de 20-25 de ani si asta nu dintr-o nostalgie copilareasca, ci pentru ca acum imi dau seama ca erau bune. :)
Pe zi ce trece sunt mai uimita de interconexiune care se creaza intre un copil si familia lui. Si-mi dau seama cum fiecare actiune de-a noastra (buna, rea, medie) ajunge sa fie reflectata de copilul nostru, atat de acordat cu noi. Si-mi dau seama cat de mult il poti influenta. Evident, influenta nu este de 100%, copilul ajunge sa-si faca propriile alegeri la un moment dat, dar toata poarta amprenta primilor ani de viata cand acordurile fine dintre el si parinti au reglat legatura lui cu lumea.
Si ai dreptate si cu strategiile de marketing care te fac sa-ti doresti intotdeauna altceva sau mai mult sau mai bun. Aaa, si sa-ti doresti repede, acum, ceea ce tocmai iti promite o ciocolata, o prajitura, ce surpriza, domnule! Eu am un principiu: cand vad o promotie la mancare sau un pret de nemaivazut ma gandesc ca sigur produsul ala este sau prost sau, in cazul preturilor infime, chimicalizat si reprodus pe scara larga. Caci mancarea nu ar trebui sa aiba nevoie de reclama, toti mancam, deci suntem cumva obligati sa cumparam si lapte si iaurt si carne, nu? Ok, sunt 50 de iaurturi cu fructe si trebuie sa se diferentieze unele de altele? Pai se diferentiaza, prin reclame si prin standurile din supermarket. De exemplu, de cand am venit aici ne facem cumparaturile la un Carrefour din apropiere. Ei bine, singurul iaurt prezent sambata cu taraba la capatul raftului cu iaurturi si care-ti ofera sa gusti din cel mai nou si mai imbogatit si mai fin este Danone. Ei?
Ba sa stii Maria ca pe mine ma intereseaza sa citesc idei de retete simple, rapide si gustoase. Sunt atat de putin inspirata in bucatarie.
RăspundeţiŞtergereSi la noi tatal are obiceiuri alimentare nu tocmai de laudat. Dar tinem borcanul de Nutela ascuns si il deschide numai la ceas de seara, cand copila doarme.
Constat ca Ana mea ii o exceptie. Ea nu functioneaza dupa principiul "nu cunosc, nu vreau sa gust" ci mai degraba dupa "nu cunosc, da-mi sa vad despre ce-i vorba". Daca cineva mananca langa ea devine curioasa, chiar daca noi nu consumam acel aliment in momentul respectiv. Dar suntem ok, destul de relaxati. Daca mananca chipsuri la amicii nostri, stim ca acasa nu va mai primi asa ceva. Si pe amici ii invitam data viitoare la noi...la sushi:)
Dana, cum ti se pare spanac cu ciuperci si smantana, totul amestecat cu quinoa? Ei, la asta ma refer, ca initial si eu am zis ca nu iese cine stie ce, dar a iesit nemaipomenit, ne-am batut pe el, iar astazi a inceput sa planga ca vrea spanac, desi ii spusesem ca nu mai avem. De fapt, Degetzica mananca quinoa dimineata, la pranz si seara, iar a doua zi cere iarasi. Chiar am zis ca voi cauta sa vad daca s-a pomenit de excesul e quinoa.
ŞtergereSa stii ca si Degetzica cerea sa guste, dar atunci cand era mai mica. Dar faptul ca nu i-am dat zahar sau miere sau chestii dulci o perioada foarte, foarte lunga a facut-o sa fie foarte reticenta la alimentele dulci, mai ales la cele din comert, cum ar fi inghetata, torturi, etc. La fel si cu cele sarate, iar cele din comert sunt renumite pentru cata sare contin.
Cand a cerut inghetata i-am dat. Manca Printzul Consort (eu nu mananc, poate una, doua maxim pe vara) si nu am vrut sa-i spunem ca tata poate manca, dar ea nu. Pai avem drepturi egale sau ce? Asa ca i-am dat, mai ales ca Printzul Consort verbaliza cat de mult ii place (era buna, intr-adevar, am gustat si eu apoi). A luat o data, de doua ori, de trei, de patru, cred ca la zece s-a oprit. De atunci nu ne-a mai cerut niciodata. Daca ne-ar mai cere si ar insista, i-as da din inghetata noastra. Dar sa-i cumpar una doar pentru ea, nu, asta nu voi face. Sau s-o intreb daca vrea si ea sa guste ca deh, sa se bucure si ea.
Sunt si cazuri cand am fost categorica: niciodata ciocolata, nimic prajit, salam, mezeluri, nici macar de pe pizza. Aaaa, si inca ceva: intotdeauna incerc sa-i ofer o alternativa. Vrea biscuit de-al copilului x si nu as vrea sa-i dau? Ii dau biscuit de la noi din geanta. Vrea pizza? In regula, iesim la pizza (la restaurant, acasa fac rar), dar noi doua mancam pizza cu tomate si ciuperci, in timp ce Printzul Consort are cu fructe de mare sau cu chorizo sau mai stiu eu ce alte nebunii. Asta si incercam sa spun in articolul de mai sus: caut varianta cea mai ok dintre variantele rele posibile, nu ma avand la cea mai "rea": croissant simplu in loc de cel umplut cu ciocolata, orez simplu de la thailandez, nu si fructele de mare pe care le mancam noi, etc.
Daca mai vrei retete, spune-mi. Pe mine m-a salvat o oala de la Ikea in care gatesc la abur. De cand am cumparat-o pe aia, as pregati ceva in fiecare zi. Dar alimentatia noastra se bazeaza mult pe fructe si legume preparate putin, fara prea multe sosuri, rantasuri, prajeli, etc.
Merci mult Maria.
ŞtergereQuinoia a fost si la noi, o perioada, tare apreciata, in jurul varstei de 10-11 luni. Poate pentru ca i-am servit-o prea des acum o ia in gura si imi cere servetel sa o scuipe:(. Anyway, mi-am refacut luni stocul de quinoia. Mai incercam...
Spanac? Cah, zice Ana, care daca simte o frunza de patrunjel in gurita, arunca tot. Deci, nu-i tocmai roz. Ar manca toata ziua numai carne si smantana. Dar mai
perseverez. Cand era bebelus nu i-am prea pasat mancare, caci ne-am descurcat cu blw; sa ma vezi acum ce blenduiesc legumele si fac supa crema, da de o manca si fetituca ceva verzituri.
Cand ai timp, o fraza, doua cu ce a mai papat bun Degetica, ne mai da inspiratie. Nu-i nevoie sa faci postare numai cu asta.
vin si eu si spun cu mare regret ca la mine obiceiurile culinare ale fie-mii s-au pervertit in mare masura cand a stat cu bunica-sa care i-a dat paine dimineata la pranz si seara (in traditionala ciorba pe care dedja i-o dadeam ca era unul din putinele feluri tolerate pe atunci). Si la un moment dat a gustat si ciocolata, si... si... si da, iam dat si un biscuit, ca eu ii luam un pachet cu biscuiti bio care imi ajungea 3 saptamani - erau 12 - iar cu buna-sa ajungea 3 zile... Si din pacate nu reusesc sa mai schimb nimic. Am incercat sa fac macar paine in casa, ne-a iesit super buna, ea a refuzat cu obstinatie sa manance. Daca iau paine alba o mananca si goala cu o placere care uneori ma innebuneste de nervi. SI-mi si spune ca aia e paine. La gadinita la ea se dau deserturi dar nu ceva exagerat. In principuiu se mananca echilibrat acolo si tin sa mearga macar de la pranz incolo pentruc a acasa nu vrea sa manance asa de diversificat cum primeste acolo. Oh, well, inca un vis calcat in picioare...
RăspundeţiŞtergereZoozie, la tine Anda a fost foarte selectiva aproape toata viata ei. Imi amintesc de tine la un Club al Textilistilor cand ii dadeai nu stiu ce borcans Nestle si imi explicai ca-i singurul lucru pe care-l mananca. M-am gandit mult la asta, caci am o prietena a carei fetita nu mananca mai nimic, la aproape 3 ani si care a ajuns sa-i dea mancare de la McDo pentru ca, vezi tu, doar asta mananca. Bine, nu a facut asta frecvent, a fost o singura data, dar mi-am inchipuit halul de disperare in care a ajuns daca a recurs la varianta asta, ea fiind vegetariana si atenta cu alimentatia familiei, dar predispusa la excese. Si mi se pare o capcana in care cad multi parinti cu copii nemancaciosi (poate a fost si cazul bunicii Andei): oferirea unor alimente nesanatoase sau neconforme dorintelor lor, doar ca sa vada ca mananca copilul. Sa aiba ceva in burta, cum se zice. :)
ŞtergereSi da, daca bunica/bona/cine o mai fi, nu-ti respecta dorintele legate de mancare, e grav. Spre foarte grav. Cel putin pentru mine este. Caci suntem ceea ce mancam.
Mi-amintesc episodul Nestle. Ei bine, poate nu i-as fi luat chestia aia, dar la farmacia pe unde am trecut in graba noastras a ajungem acolo era singura chestie disponibila si m-am gandit sa o iau in caz ca ar vrea sa manance si ceva solid atunci. Intr-adevar, pasta aia de pere williams i-a placut intotdeauna si i-am mai dat.
ŞtergereBunica nu a sarit mult peste indicatiile mele. Anda deja gustase paine cand a venit ea la noi, la fel si ciocolata, numai ca eu i le dadeam mai rar. Pentru ea painea nu era un aliment nesanatos si mai gandeste-te ca trebuia sa stea cu un copil care pana atunci abia mancase si fusese alaptat la cerere. S-au modelat una pe alta, Anda a profitat ca are o usa deschisa si a cazut in patima glutenului. Si... painea ca painea, dar covrigii...
Eu recunosc ca nici cu mine nu sunt foarte stricta, adica merg pe o hrana sanatoasa din surse bune in general, dar mananc in continuare zahar (desi mai rar si mai putin), cacao, prajit, imi place cafeaua. Eu personal detest orezul, deci nici fie-mii nu i-am gatit des - ea refuzand oricum texturi de-astea mai solide o lunga perioada - a avut alte preferinte, nu "felul doi").
La gradinita aflu ca ii place orezul (deci reiau obiceiul) si am avut si supriza sa ceara singura piure de cartofi in una din rarele ocazii cand l-am asociat unui sos pentru o masa din weekend :) Lucrurile se schimba la ea incet, dar sigur.
Insa niciodata nu as fi ajuns sa ii dau Andei McDo penru ca altceva nu mananca, am preferat sa nu ii dau mare lucru. Recunosc ca a avut o perioada cand aflase ce sunt cartofii si imi cerea (facuti in casa), ori cand a preferat alte mizerii alimentare. Nu i le-am refuzat, dar le-am gatit o perioada cat a cerut insistent si erau greu de evitat fara lacrimi, apoi am rarit treptat pana au disparut cu totul de la masa noastra (cum am facut in general cu orice mancare nociva). Noi cartofi prajiti mancam oricum odata la niste (multe) luni, de exemplu, dar intr-o seara, cand ne-am adunat mai multi, am facut unii la repezeaza si a fost si ea motz acolo :) avand revelatia secolului. Pentruc a nici eu nu ii refuz dreptul de a testa si altceva. Ce ma amaraste pe mine este ca ea prefera multe lucruri doar amblate: de exemplu iaurtul, crema de branza facute incasa ii staui in gat pentru simplul fapt ca nu au bucata aia de staniol de indepartat. Nu gusta din ele. Am incercat diverse tertipuri, dar consecinta a fost ca acum trebuie sa desfac asemenea lucruri in fata ei, daca vin cu un iaurt "genuine" deja desfacut nu il atinge...
Asta nu inseamna ca renunt la a avea la indemana si lucruri facute de mine,d ar daca le accepta bine,d aca nu le mananc eu, mergem mai departe. Oricum adevaratul training de mancat mancare normala la ea se desfasoara la gradinita.
cum faci quinoa sa aiba gust bun? chiar sunt curioasa:). va pupam
RăspundeţiŞtergereUntul face quinoa excelenta, as manca fara sa ma opresc si simpla, fara legume sau fructe. Daca i-o fac cu iaurt sau cu fructe, nu pun unt si ne place mult si asa. Eu cu amaranthul nu ma impac mai deloc, din cauza mirosului. Mi se pare de nesuportat. Quinoa cumpar o punga de 500 de grame la o saptamana-jumate, doua, atat de multa mancam. Mi se pare o varianta mult mai usor digerabila a orezului, de exemplu.
ŞtergereEu o combin fie cu unt de cocos, sirop de agave sau magiun de Topoloveni, fie cu lapte de soia, scortisoara/vanilie, miere.
ŞtergereSubscriu la cele zise de Dana, avem nevoie de idei! De la tine am incredere...stiu ca nu-i blog de bucatareala, dar eu am invatat aproape pe de rost postarile de la eticheta diversificare :)
RăspundeţiŞtergereSa-l cresc pe baietel ca pe Degetica e un vis, inca de cand era el in burtica, dar inca ma lupt cu refuzul lui la mancare si lupt cu ceilalti din familie in ce priveste hrana nesanatoasa.
Si eu as vrea sa ne mai dai niste retete cand ai timp, daca vrei si poti...noi avem un an si 4 luni si la fel, incercam sa mancam sanatos... diversificarea noastra nu e f avansata, mancam doar fructe, legume cu carnita, iaurtel si cereale...si lapte de la mami cat mai mult...de asta v am ruga din toata inima daca ai mai posta cateva retete pe care Degetzica le devorez...multumim anticipat
RăspundeţiŞtergereda, si eu vin cu milogeala la retete :)))). mai ales ca vorbesti de chestii rapide :D. si nu cred ca trebuie sa transformi blogul in unul culinar, insa doua vorbe aruncate [o mana de spanac, 2 linguri de smantana, si niste quinoa luata de aici :D, pt aia care n au habar :D] cred ca ar face mult bine unora. mie :))))
RăspundeţiŞtergereAi scris ca inventezi si profit si eu sa te intreb ce mai gatesti....ce ii dadeai Degeticii pe la 1 an si 8 luni, 2 ani. Si daca ai folosit Tahini? In ce combinatii?
RăspundeţiŞtergeremerci