Cred ca nu mai este nici un secret pentru nimeni ca alaptez inca Degetzica si, daca mintea si corpul nu-mi fac vreo figura, am de gand sa continuu pana cand ea, Degetzica, va spune stop. Dar sa vedem cum a fost...
La inceput, cand Degetzica era bebelus, a fost bine, lumea din jur ma felicita pentru alegere si ma sustinea. La 6 luni, pediatra Degetzicii a spus gata, de acum incepe diversificarea, la masa "de solide" nu-i mai dati lapte, indiferent ce ar face si ce ar cere. Urma sa-i dau piureul de legume, apoi completam cu apa, ceai, orice, dar nu lapte. Pai cum sa-i fac eu una ca asta Degetzicii, cand linguritele cu legume pasate intrau mai greu decat utilajele de dezapezire pe drumurile de tara din Romania, iar laptele era la doua straturi de textila, cald, proaspat, doar asteptand-o?
La controlul de un an, pediatra m-a intrebat cat mai am de gand sa alaptez. Caci nu vedeti, a inceput deja sa va traga de bluza, ce faceti daca sunteti afara? Ei, iata, am fost si afara si da, m-a tras de bluza (de-abia descoperise si ea care-i treaba cu laptele si ca-i atat de accesibil) si n-am patit nimic, ambele suntem in viata. I-am dat sa suga oricand am putut fizic si psihic, indiferent de locatie si de momentul zilei.
Dar lucrurile au inceput sa se schimbe incet-incet. De la foarte apropiatii familiei care mi-au spus "dar are dinti, cat ii mai dai sa suga?" pana la oamenii cu care n-am schimbat mai mult de doua vorbe in toata viata mea. De la acceptare fericita la agasare, de parca, prin alaptarea mea, as fi incalcat vreun drept al altcuiva. Am plecat din tara tocmai la timp, cand Degetzica avea dinti, ba chiar si pantofiori uzati de mers, ceea ce semnifica dupa unii un sfarsit clar si fara drept de apel al alaptarii.
Unul din "beneficiile" emigrantului este singuratatea. La inceput nu prea cunosti pe nimeni. Apoi incepi sa cunosti, dar ai retineri. Ca deh, nu sunt prietenii de care te leaga prietenii vechi de 10-15 ani, nu este familia care te cunoaste si pe fata si pe dos. Asa ca "sansele"de a alapta in prezenta lor un toddler de aproape un an si jumatate scad foarte mult. Evident, s-a intamplat de multe ori. "Norocul" s-au numit prietene cu toddleri mai mari decat a mea, inca alaptati. Asa mi s-a parut ca am ajuns intr-o normalitate normala, in care nimeni nu se schimba la faza daca ii spui ca inca alaptezi sau chiar faci asta langa domnia sa.
Asa am ajuns la 2 ani plus ai Degetzicii. Intrebarea pe care o primesc la fiecare cateva zile (din tara, evident) este daca inca mai alaptaz. Da! inca o fac si nu vad de ce m-as opri. Sa vedem ce se aude de departe:
1. ca e mare. Una este sa alaptezi un bebelus si alta un toddler sau beyond. Chiar asa? Pentru cine sunt lucruri diferite? Poate pentru mine, ca eu trebuie sa negociez pozitii imposibile de alaptare, rotiri bruste ale capului cu sanul in gura si dorinte de supt exact cand ceilalti se simt mai ofensati. Dar nu pot sa inteleg pentru nimic in lume de ce pentru privitor ar avea o importanta varsta, dintii din gura copilului meu, numarul de pantofi si cat de tociti de mers sunt. Un copil alaptat este un copil alaptat indiferent de variabilele pe care le introduce societatea in ecuatie.
2. ca e mare si-i poti da in schimb un biscuit sau o bucata de mar. Doar cine n-a alaptat un toddler poate crede aceasta afirmatie. O data pentru totdeauna, atunci cand un copil vrea sa suga, exact asta vrea sa faca: sa suga. Mai ales un toddler care nu mai suge neaparat pentru nevoia de hrana sau lichide, ci pentru confort sau din plictiseala. Mai ales ca un toddler isi poate diferentia foarte clar dorinta de supt fata de cea de mar, stie ca sursele sunt diferite (marul este in geanta, sanul este la mamica sub tricou) si ti-o poate semnaliza ca atare. Cum ar fi sa-mi propuna mie cineva: stiu ca-ti doresti o ciocolata, dar nu se poate, iti ofer un mar!
3. ca e mare si oricum laptele matern nu-i mai tine nici de foame, nici de sete. Nimic mai gresit, studiile facute arata ca laptele matern nu-si pierde proprietatile calitative sau cantitative dupa 6 luni, 1 an, 1 an si 3 luni, 2 ani sau mai stiu eu cand le pica prost unora. Pentru ca, daca ar fi fost, asa mamele speciei si-ar fi pierdut laptele brusc la varsta x, desemnata de "cunoscatori". Pentru ca eu stiu copii de 1.5 ani sau 2 ani, ba chiar si peste care mananca in total pe zi o lingurita-doua de mancare solide, iar in rest traiesc cu lapte matern. Pentru ca Degetzica a avut trei episoade febrile (febrile si atat) in care timp de 5 zile, 7 zile si respectiv 3 zile nu a mancat mai nimic in afara de lapte matern si nu s-a emaciat, nici n-am dus-o cu salvarea la spital pentru ceva de mancare si de baut la perfuzie.
4. ca e mare si ce zice lumea. Care lume? Si ce treaba avem noi cu ea? Aaa, lumea medicala din Romania care nu stie pe ce lume se afla si ajunge sa amestece credinte si mituri populare cu educatia academica de acum 20 de ani? Lumea medicala care, la vremea la care am facut eu cei 6 ani de facultate, nu citea in tot anul de Pediatrie nici macar un rand despre laptele matern, dar care invata pe de rost cursuri intregi despre continutul de proteine, lipide, glucide, vitamine si minerale din toate formulele de lapte de pe piata, inclusiv cele speciale, gen HA si AR? Sau vorbim despre lumea din parc, de la restaurant sau de pe unde ne mai ajung noua pasii care trage cu ochiul la orice Playboy, Hustler sau vreo surata low-budget de pe taraba in care sani goi rasar ca ciupercile de pe ploaie, dar nu suporta sa vada un copil alaptat? Sau despre doamnele care-i apara pe asa-zisii barbati de asa pericol? Cred ca-i momentul, tinand cont de statistica ingrijoratoare a alaptarii in tara noastra (si nu numai), sa ne dezbracam de aceasta falsa pudoare si sa lasam mamele sa-si faca treaba. Si sa dam un pic de credit domnilor! Va asigur ca nici o mama nu va sta agatata cu copilul la san, doar ca sa-l atraga in mreje pe domnul de vis-a-vis. Caci, de ar fi asa, in barurile din centru nu ati vedea dansatoare la bara, ci mame alaptand.
5. ca e mare si ii vei produce traume psihice pe viata, daca vei continua sa-l alaptezi. Pana acum, cercetarile arata ca, dimpotriva, un copil alaptat prelungit este mai sigur pe el, mai independent si mai rezistent la frustrare. Si atunci despre ce traume vorbim? Aaa, despre obsesia sanilor? Pai asta o are orice barbat, indiferent daca si cat a fost alaptat (sau nu). As vrea sa aud si eu un barbat heterosexual care sa-mi spuna ca nu-i place sa priveasca sanii unei femei.
6. ca este mare, mananca orice si poate, deci, primi si alt lapte. Sunt de acord ca poate primi si alt lapte, dar de ce nu pe al meu? De ce este mai bun laptele de vaca, capra sau oaie sau formulele de continuare decat laptele meu? Ce au ele si nu are laptele meu, facut anume pentru puiul meu? Si daca ar fi lasat natura sa fie asa, cum se face ca un copil cu intoleranta la lapte de vaca, capra, oaie, tolereaza perfect laptele matern, indiferent de varsta?
7. ca este mare si acum legatura mama-copil creata de alaptare poate fi reprezentata si altfel: mangaieri, imbratisari, etc. Ce are a face capra cu varza? De ce trebuie ca aceasta legatura sa fie pusa in practica doar intr-un singur mod? Si de ce una o exclude pe cealalta? Nu poti si alapta copilul si-l mangaia, asa cum o faceai in primele luni? Cum m-as simti eu, adult, daca intr-o zi ar veni Printzul Consort si mi-ar spune ca afectiunea noastra se poate exprima foarte bine printr-o strangere de mana, nu trebuie sa ne mai si imbratisam? Cum credeti ca se simte un copil intr-o situatie similare?
Daca ce se aude de departe este valabil si pentru dumneavoastra si, in plus, sunteti si de acord, atunci puteti inceta alaptatul la ce varsta doriti. Pentru toate celelalte este absolut in regula, pot continua sa alapteze si dupa 2 ani, laptele apa nu se face. Alaptarea dupa 2 ani - s-a schimbat ceva? Poate doar varsta, altceva nimic!
Cateva referinte:
Despre alaptare dupa 1 an: http://www.kellymom.com/bf/bfextended/ebf-myths.html
Avantajele alaptarii peste 1 an: http://www.kellymom.com/bf/bfextended/ebf-benefits.html
Nutrition for Breastfeeding Todllers: http://www.kellymom.com/nutrition/solids/toddler-foods.html
Despre diferenta dintre laptele matern si laptele de vaca: http://www.kellymom.com/nutrition/solids/toddler-foods.html#cowmilk
Breastfeed a Toddler - Why on Earth?: http://www.breastfeedinginc.ca/content.php?pagename=doc-BT
Ma bucur sa citesc despre experienta ta.
RăspundeţiŞtergereAm si eu un baietel de 1 an si 7 luni pe care il alaptez si zau ca nu m-ar lasa inima sa-l refuz brusc = sa-l intarc, ma gandesc ca stie el mai bine ce-i e de folos, imi face bine totusi sa citesc si povestile altor mamici, caci uneori presiunea celor din jur e tot mai greu de suportat.Lavinia
Lavinia, uneori asa simt si eu, presiune prea mare. De asta zic eu ca este bine sa mai citesti si de altele ca tine, care iata, alapteaza inca la 30 de luni si sunt bine-merci. Multumesc pentru vizita, te mai astept.
Ştergereapropo de riscul ca un baiat sa devina "obsedat" de sani datorita alaptatului prelungit, cred ca e tocmai invers, cred ca tocmai o intarcare brusca creeaza anumite frustrari ce raman la nivelul subconstientului
RăspundeţiŞtergereFelicitari pentru articol! MI-a placut felul in care ai argumentat!
RăspundeţiŞtergereEu cred ca fiecare are dreptul de a alege - sa alapteze, sa ofere lapte praf, sa nasca natural sau cu anestezie etc. - si obligatia sa lase si pe celalalt sa faca alegeri la fel de libere.
Dana, iti multumesc! Nu am comentat dreptul nimanui de a alege ce crede el de cuviinta, am comentat doar despre cei care, tocmai in virtutea unor alegeri personale, le comenteaza pe ale tale.
ŞtergereOh, nu, nu la tine ma refeream! Imi pare rau daca nu am fost destul de clara! De altfel, chiar sfarsitul articolului demonstreaza clar ca tu lasi altora dreptul de a face propriile alegeri (bune sau nu).
ŞtergereEu vorbeam chiar despre cei care comenteaza (pe tine, pe mine, pe altele) si care - de teama sau nu stiu din ce alt motiv - nu accepta decat un singur fel de a trai: al lor.
Frumos le-ai insirat! Eu am facut o grozavie si mai mare: pe langa faptul ca alptez si dupa 2 ani, mai sunt si insarcinata :). De fapt de cand avea Clara 16 luni am ramas insarcinata si am hotarat ca nu renunt la alaptare. Culmea a fost ca obstetricianul ne-a laudat decizia la primele controale, cand am fost cu sotul dupa care la controlul de luna a sasea, cand am fost cu cumnata mea (insarcinata si ea) mi-a zis "cine a mai auzit asa ceva, sa alaptezi peste sarcina?". Am fost socata. Noroc ca am fost cu sotul anterior ca altfel zicea lumea ca sunt razna, sau mint....Deci medicii au pareri in functie de ascultatori :)
RăspundeţiŞtergereAndreea, felicitari, te admir foarte mult, sa stii! Uite, argumentul doctorului tau mi se pare de doi bani: daca iti dadea un argument stiintific pentru care nu sau o explicatie logica (doamna, nu vedeti ca de-abia va mai tineti pe picioare, cum vreti sa le faceti pe amandoua?) mai intelegeam, dar asa...
ŞtergereExplicatie logica nu avea, nu sunt o persoana firava iar analizele medicale au fost aproape identice (toate valorile in parametrii ok) cu cele din prima sarcina (atunci evident nu alaptam :) ).
ŞtergereEu cred ca a simtit o oarecare presiune, deoarece cumnata mea e la a opta sarcina si in afara de al 7-lea copil (care l-a alaptat aproape un an), a intarcat la 6 luni - pentru ca asa recomanda medicii, la fel cum nu a alaptat exclusiv niciodata - completa cu formula - tot recomandat de medici...
Noroc ca eu sunt mai incapatanata de felul meu si nu ma deranjeaza (prea tare) ca toata lumea isi da cu parerea. Le-am zis ca ii iubesc si ca nu ma supar - dar nu trebuie sa avem pareri identice. Eu imi cresc copii cum simt ca e cel mai bine pentru ei (copii), indiferent de ce spun medicii, batranii si alte genuri de "autotstiutori"
Mi-a mers la suflet postarea, Maria!
RăspundeţiŞtergereAbia astept sa ne zici si de alaptarea in tandem. Simt eu ca vine momentul! :)
Nela, mai avem mult pana acolo, asa cum zicem, sa ma tina mintea si trupul ca le-om face usor, usor pe toate.
ŞtergereHaha, si mie mi s-a zis ca o sa ajung sa-i platesc lu' fi-miu ore la psihiatru peste douazeci de ani!:)) Noi "beneficiem" de situatia de emigranti, nu prea ne intreaba nimeni ce si cum, sintem lasati sa facem cum ne taie capul! Ceea ce e foarte relaxant!:)) Oricum, dupa ce ne-am luptat primele patru luni cu alaptatul, nu o sa renunt plecind urechea la "sfaturi"!
RăspundeţiŞtergereM., iti sunt restanta niste raspunsuri la alta postare, imi cer iertare!
ŞtergereOoo, da, si la tine ma gandeam cand am scris: la cat v-ati chinuit in primele luni si cum parea totul pierdut. Pai n-ar fi pacat?
Vai, Maria, din izolarea vizitelor clujene, mai aruncun ochi pe net, stresata ca pierd ceva important. Pai daca pierdeam articolul asta SUPERB era mare pacat! iti multumesc mult! E superb! E perfect!
RăspundeţiŞtergereRaluca, iti multumesc mult de tot, in sfarsit, am spus lucrurilor pe nume, fara sa ma mai ascund dupa cires. :)
ŞtergereMultumesc si eu, mare dreptate ai si frumos ai scris. Laptele apa nu se face :))
RăspundeţiŞtergereZoozie, eu iti multumesc, fara articolele tale si fara sustinerea ta si a lui Rox nu stiu daca as fi ajuns pana aici. Cand spun pana aici nu ma refer la cele 30 de luni de alaptare, ci la deschiderea ochilor si vederea dincolo de ochelarii de cal pe care mi i-a asezat stiinta in fata ochilor.
Ştergere2 ani si 8 luni si continuam alaptarea :))
RăspundeţiŞtergereAlaptatul aceasta imi rezolva atata de eleganti problemele, incat nici nu stiu ce m-as face fara. :))
Eu am noroc ca nu prea am primit comentarii ciudate, probabil ca sunt prea naturala cand imi alaptez fetita. Nimeni nu mai indrazneste sa intrebe nimic.
Adelle, eu am umblat si umblu foarte mult si am devenit asa de relaxata ca nici nu-mi mai dau seama cand copila imi cere sa suga. Ma execut si de-abia apoi vad privirile sau aud comentariile. Si sa stii ca si eu sunt naturala si discreta. :)
Ştergeresi eu cu fata de 2 ani si 3 luni si continuam alaptatul pana cand... va vrea ea...
RăspundeţiŞtergerenu-mi pasa de ce zice lumea.
Felicitari, tine-o tot asa, uite cate mamici ca tine si ca mine sunt! Ma bucur pentru voi, o spun cu toata sinceritatea.
ŞtergereBravo! Si pentru articol si pentru ca alaptezi! Keep up the good work, ca sa zic asa :))
RăspundeţiŞtergereMamico Bio, multumesc mult! Si multumesc si pentru crema, a ajuns aseara la noi, i-am dat de doua ori cu ea si deja este mai bine, este o minune crema asta. Unde trebuie s-o laud, exista vreo sectiune speciala pe site?
Ştergerefoarte frumos! asta il pastrez sa il am argument in razboaiele ce presimt ca or sa vie :)
RăspundeţiŞtergereAma, multumesc si tine aproape: daca nu ne incurajam una pe alta, altcineva sigur nu.
ŞtergereDupa ce saptamana trecuta pe un site despre copii era un articol "incurajator" despre alaptatul dupa 2 ani si parerea unor doctori anonimi din secolul trecut, articolul asta este exact ce trebuie. Desi stiu ca e bine ce fac, cand toata lumea sare cu gura pe tine de parca faci cel mai mare rau copilului.. incep sa-mi pun intrebari.
RăspundeţiŞtergereCa si in cazul tau copilul meu de 20 de luni a fost o data racit.. si laptele a fost alimentul cel mai bun. Si eu traiesc in alta tara unde alaptatul e privit cu ochi mai buni si cred ca asta e unul din motivele pentru care inca alaptez.
Sa mai scrii, da? Ca sa ne incurajam unele pe altele :)
Dana, multumesc pentru comentariu. Si eu sunt convinsa ca fac bine ce fac, dar un pic de sustinere nu strica niciodata, nu-i asa? Referitor la raceala si alte febre, eu m-am intrebat cu groaza in cea mai mare perioada in care Degetzica nu a mancat mai nimic, cea de 7 zile, ce faceam daca ar fi refuzat si laptele praf sau de vaca/oaie. Ce ar fi mancat o saptamana? Si unde am fi ajuns?
ŞtergereStii cum e asta cu alaptarea dupa 2, 3, 10 ani? Este o dovada a faptului ca alegi drumul usor. Pentru ca atunci cand toddleru tipa de plictiseala, de suparare, de frustrare, etc, in loc sa vorbesti cu el, sa ai o relatia mama-copil bazata pe comunicare, tu scoti tata. E foarte usor. Si uite asa niste probleme de educatie si comportament raman nerezolvate. Amanate.
RăspundeţiŞtergerePlus ca arata dependenta ta totala de copil venita din lipsa oricaror activitati in afara casei.
Sa tii copilu la tata ca e plictisit mi se pare o tampenie draga mea.
Paula
Paula, pentru tine este paragraful asta: "Daca ce se aude de departe este valabil si pentru dumneavoastra si, in plus, sunteti si de acord, atunci puteti inceta alaptatul la ce varsta doriti."
ŞtergerePentru noi, celelalte care alegem calea usoara, urmatorul paragraf este cel adevarat.
Acum, daca vrem sa avem un dialog pe tema, as intreba: de ce trebuie sa am neaparat o relatie bazata pe comunicarea verbala care sa excluda relatia bazata pe alaptare? Si care ar fi acele probleme de educatie, dar si cele de comportament care raman nerezolvate ca aleg sa alin frustrarea copilului meu punandu-l la san si nu explicandu-i in termeni matematici si cu cuvintele mele ca 2+2 fac 4?
Altminteri, multumesc pentru intrebare, activitatile mele in afara casei sunt departe de a lipsi, ba dimpotriva. In plus, daca iti inchipui ca poti sa scoti sanul la orice tipat al copilului, te inseli amarnic si asta nu ma face decat sa cred ca alaptarea in viata ta a fost de scurta durata, daca a fost.
Draga mea (imi permiti sa-ti spun asa?), exista situatii in care copilul este plictisit si, din aceasta plictiseala, isi doreste sa suga. Mi s-a intamplat chiar de curand, eram intr-o vizita in care copila nu avea cu ce sa se joace, eu am creat cateva jocuri pe moment, dar nu i-a fost suficient. Eu nu vad de ce ne scandalizam pe tema asta. Asa cum un alt copil plictisit vrea o suzeta sau sa linga o paturica, a mea vrea sa suga. A supt, s-a linistit, eu am reevaluat situatia si la final am plecat acasa. Unde-i tampenia?
In privinta dependentei mele fata de copil as vrea sa citesc un studiu pe tema sau observatiile clinice care te-au dus la astfel de parere.
Concluziile mele privind dependenta vin din experienta profesionala, a mea si a colegilor mei.
ŞtergereUn copil de 2 ani si ceva, cat inteleg ca are fata ta, nu linge paturici si nici nu indeasa suzeta in gura cand s-a plictisit. Ci cauta ceva de facut, inventeaza, creaza. E implicat in joc. E bagat ins eama de adulti. Asa se rezolva plictiseala la varsta asta.
Si cu asta am incheiat discutia
Noi incercam si o alta metoda de educatie. crestera fara recompensa si pedeapsa. Pentru foarte multi o metoda decunoscuta insa sunt indeajuns mamici si studii care arata ta aceasta metoda da rezultate. Asa si tu..cu alaptatul.Tu crezi ce vezi la televizor , in vecini si familie dar te0ai uitat si mai departe? ce face lumea din alte tari, de pe alte continente de ce isi poarta unele mame copii? Ti se va deschide o alta lume.
ŞtergerePaula, ce faci, ti-ai luat jucariile si ai plecat? Pai asa faci si la cabinetul acela de medic psiholog? Pai este frumos, pacientii ce cred?
ŞtergereM-am bucurat de articol si de cum ai spus lucrurilor pe nume,si apoi dau de un comentariu ca cel de mai sus si ma intristez iar...
RăspundeţiŞtergerePaula, draga mea, atat ai inteles tu din articolul asta? Da l-ai citit sau ai citit doar titlul? Pacat de ne lasam orbiti de frustrari si prejudecati si debitam aberatii din astea. Si cu cata rautate poti sa pui un astfel de comantariu? Te gandesti, uite, femeia asta si puiul ei sunt fericiti asa, ia sa intru eu sa arunc cu noroi un pic...Trist...
Anda
Anda, nu spun din rautate. SPun ce stiu din experienta. Sunt medic psiholog si intalnesc multe cazuri de copii cu frustrari si probleme nerezolvate, nedezvoltati emotional si afectiv, extrem de tematori de lumea din afara spatiului lor familial, incapabili sa relationeze cu copii de varsta lor si toti, dar toti, vin din familii cu mame excesiv de dependente de copil. Alaptarea dupa o anumita varsta este si ea un simtom al acestei dependente de copil. Obtiunea de a sta la tata sau nu nu este a copilului, caci el nu stie ca se poate si altfel, el nu poate decide pentru ca nu cunoaste alternativa. Este a mamei si a incapacitatii ei de a renunta la bebe si de a admite ca este un copil;
ŞtergereAnda, iti multumesc pentru cuvintele frumoase.
ŞtergerePaula, cum adica medic psiholog? Din cate stiu eu, nu exista psihologie ca specializare a facultatii de medicina. Crezand ca lucrurile s-au mai schimbat intre timp, am verificat aici: http://www.sfatulmedicului.ro/Legislatia-medicului/nomenclatorul-de-specialitati-medicale-medico-dentare-si-farmaceutice-pe_3469. Dupa cum vezi, nu exista: ori esti psiholog, ori medic.
ŞtergereSpune-mi si mie, te rog, un studiu din literatura sau din observatie personala cu procentul de copii alaptati, varsta pana la care au fost alaptati si problemele nerezolvate si frustrarile aparute. Toata literatura de specialitate pe care am citit-o te contrazice, ai nevoie de un link sau doua?
Un copil nu-l poti obliga sa ii dai piept. Ma uit la fiul meu de 17 luni, nu ii dau piept cand vreau eu ci cand vrea el.
ŞtergereIn Olanda poti dona lapte si in unele spitale exista chiar si banci de lapte.
Mi se pare interventia Paulei de un mare, si accentuez, MARE, profesionalism!!!! E ceva la care eu una, mamica ce baga tzatza in gura copilului de 1 an si 1o luni (mai mult cu fortza ca el, bietu, zice nu si nu, iar eu da si da)nu m-am gandit ca ar putea fi o TAMPENIE;dar, daca un "medic si/sau" psiholog o spune cu atata determinare, inseamna ca asa o fi. Sint, deci, o tampita, nu?! Eu asa inteleg.
ŞtergereMi se pare foarte grav, medic sau nemedic, orice ai fi, draga Paula, ca nici macar regulile unui dialog civilizat si respectuos nu ti le poti insusi. Oare faci si consiliere psihologica pentru tampite ca noi?
un psiholog nu e Dumnezeu, e un om. Eu nu cred ca Paula a citit toate cartile/cercetarile din lume si pe acestea si-a bazat profesionalismul. Paula a facut facultatea in Romania unde a invatat ce a spus un profesor tot roman. Pe langa studiile ei intervine si cadrul in care a trait. Daca un om nu a primit niciodata piept si i s-a spus ca si cu lapte praf cresti perfect sanatos asa vei gandi si tu.
ŞtergereMinunat ai scris, Maria, m-am simtit razbunata! Cuvintelor tale tare bine le-ar sade intr-un manifest al alaptarii ghidate de copil.
RăspundeţiŞtergereMoniQ, iti multumesc foarte mult, cred ca stii cat inseamna cuvintele tale pentru mine.
ŞtergereDe mult n-am mai citit asa un articol frumos, care sa-mi mearga la inima. Geniala ideea cu femeile care alapteaza in loc sa danseze la bara, intr-adevar, visul oricarui barbat :))))) Ai uitat-o pe aia cu "de ce nu poate mama sa se mulga si sa-i dea laptele cu biberonul" :D Bravo, tot asa :)
RăspundeţiŞtergereIulia: asa este, am scapat din vedere partea cu biberonul, dar aveam o explicatie buna si pentru ea. Nu-i nimic, intr-un articol viitor caci vrem sa facem primavara, nu? Iti multumesc pentru cuvinte!
ŞtergereCe la fix ai scris:)! Spor la alaptat:)!
RăspundeţiŞtergereDelia, multumesc! Si tie! :)
ŞtergereSalut, e un articol frumos, sincer si documentat. De dat mai departe spre lectura tuturor rudelor curioase, tatilor nerabdatori si vecinilor bagareti :)
RăspundeţiŞtergereMa intrebam citind unele comentarii daca alaptatul nu este tot o forma de comunicare, asta apropo de noi, mamele prea dependente de copiii nostri, care le inchidem gura cu un mare san in loc sa le "vorbim" doar prin cuvinte. Uneori forma asta minunata de comunicare face cat o tona de cuvinte.
Ce sa mai zicem de o mama care continua sa alapteze, are si o multime de alte activitati in casa si in afara ei, iar copilul ei e cel mai fericit din lume? Nu prea mai stau in picioare teoriile majoritatii medicilor.
Relatia asta e unica si e normal sa inceteze prin "acordul ambelor parti" :) sau macar atunci cand mami e convinsa ca a sosit momentul (convinsa ea insasi, sincer, nu convinsa de toti cei din jur, care sigur au cate o parere si cate un sfat imbatabil).
Aia cu "laptele apa nu se face" e de citat!!
Cata dreptate ai in ceea ce priveste forma de comunicare! Nu inteleg de ce trebuie neaparat sa ai o comunicare prin limbaj verbal cu copilul tau care sa excluda alte forme de comunicare. Si asta de cand, de la ce varsta?
ŞtergereM-am ferit sa dau exemplul personal sau apropiat cu copii alaptati, dar independenti de mama, iar mama este si ea, bine-mersi, nelegata cu lanturile alaptarii de copilul propriu, dar cine are ochi de vazut si urechi de auzit, va auzi.
sssttt...si eu alaptez de 17 luni dar desi ma aflu in vestul europei sunt uneori privita ciudat. (si ca scuza spun ei...eh..esti din romania, voi sunteti mai inapoiati, aici in vestul salbatic nu dam piept mai mult de 6 luni). Prin internet am dat de un forum care sunt pro alaptarea si purtarea bebelusului/copilului. Ok..strainii ma privesc ciudat, dar si mama mea la fel (familia si ea) spunand ca laptele nu ii foloseste la nimic. Dandu-i un ceai ii fac un bine, dandu-i lapte nu. Ma revolta sa aud atatea prostii, le-am dat carti, pagini de internet in care se afirma altceva de ceea ce cred ei. dar nimic.. ei au experienta de viata, stiu mai bine. Alaptare placuta. Salutari, Laura
RăspundeţiŞtergereLaura: vino pe aici, pe la noi, suntem cateva, dupa cum vezi, convinse ca nu ne nenorocim copilul alaptandu-l pana la intarcarea naturala. Auzi, stii cum spune o amica atunci cand doamnele psiholog au spus ca ele nu au pomenit de alaptare prelungita decat la tigani si saraci? Da, tiganii, saracii si suedezii. :)
ŞtergerePe de alta parte, este greu sa dai la o parte o mentalitate si o credinta de-o viata, mai ales cu presiunea marketingului care iti spune de o suta de ori pe zi ce formula buna, identic naturala, au creat ei pentru copilul tau. Mai ales cand tu insati nu ai alaptat decat 3-4 luni ca asa erau vremurile, mama, trebuia sa te intorci la munca. Si cand te vad pe tine care uite ce bine si frumoasa si desteapta ai crescut.
As vrea sa precizes pentru cei care considera ca alaptarea prelungita a Degetzicii vine din niste frustrari ale copilariei mele nealaptate: am fost una dintre fericiti, si eu si fratele meu am fost alaptati de catre mama pana pe la 9 luni, un an. Apoi nu stiu ce ne-a dat, banuiesc ca lapte de vaca, desi imi amintesc de cutiile cu formula Similac in care puneam faina si gris.
Daca nu stii pana cand o alaptezi, eu zic sa mergi mai departe, pana la majorat, eventual. Daca vrea si atunci, nu? De asta cred eu ca majoritatea e buna...
RăspundeţiŞtergereAnonim: sfatul era pentru mine? Multumesc, voi tine cont de sfatul tau, vom vedea pe parcurs cum merg lucrurile, desi tare imi este teama ca Degetzica se va inscrie in media de intarcare naturala care se situeaza undeva intre 2 si 7 ani, daca nu gresesc.
Ştergere:)) anonim..esti un om care gandeste nu o turma de oi
RăspundeţiŞtergereSi pe mine m-a uns la suflet articolul... suuuper argumentat!
RăspundeţiŞtergere@Dna medic psiholog (medic SAU psiholog? sau ambele? sau medic psihiatru, poate?) Paula: copilul este o fiinta umana cu drepturi depline, deci are si el dreptul la propriile... oPtiuni :) Chiar si a sta la tzata poate fi oPtiunea copilului, iar a-i permite acest "lux" face parte din micile excentricitati (si din oPtiunile) unor mamici care... citesc si se informeaza.
Ilinca: multumesc, doamna Paula inca nu ne-a raspuns la dilema de mai sus, Poate este ingrijorata ca va avea coada la usa cabinetului daca sunt prea multe mamaci pentru alaptarea prelungita, asa ca s-a gandit sa ne sperie. Ei, nu ne speriem noi asa usor, daca am rezistat privirilor si jignirilor si am alaptat peste un an si jumatate, doi ani, mai rezistam putin, nu?
ŞtergereFoarte buna argumentatia pro-lactatie.
RăspundeţiŞtergerePaula, desi intr-o oarecare masura sunt de acord cu tine, va trebui sa mai analizezi argumentele contra.
Sunt tatic pt un baietel de un an. La noi intarcarea a venit o data cu diversificarea si poate si putin cu aportul pediatrului. In cazul nostru piticul a primit foarte bine noua alimentatie si nu a refuzat legumele sau fructele. Deci nu prea avea nevoie de supliment de lapte.
Oarecum in suportul alaptatului, cand primea lapte matern nu a fost o zi bolnav. Dupa, e o alta poveste..
Totusi sa alaptezi un copil pana la 7 ani e o aberatie. Si nu as zice din cauze medicale sau psihologice ci doar din bunul simt. O asociez cu barbatul care locuieste cu parintii dupa 20 de ani.
Anumite lucruri trebuie sa evolueze. Poate nu la 2 ani, dar in mod sigur pana la 4 ani.
Sunt convins ca aportul de substante nutritive din laptele matern e superior oricarei formule sau aliment. Dar este conceput pentru a evolua din stadiul de bebelus. De calciu are nevoie si la pubertate cand se transforma din nou. Sper ca esti de acord ca il poate procura din lapte de vaca la varsta aia.
Cat despre exemplele din natura. Unii pui se intarca singuri; poate sunt mai curiosi, poate mai independenti. Altii sunt intarcati de mame. Sunt fortati sa faca pasul urmator. Sunt impinsi sa mearga mai departe, sa zboare; fiindca este timpul.
Societatea noastra e diferita de natura deoarece nu esti obligat sa vanezi ca sa traiesti si daca statutul financiar iti permite ai putea sa-ti tii copilul in brate si alapta zeci de ani. Dar este corect pentru el?
Deci succes la alaptare la 2 ani, dar nu uita ca la un moment dat daca degetica ta nu se desparte de tzatza, va trebui sa faci tu pasul. Iar asta nu la 7 ani.
Viorel
imi place.
ŞtergereIn sfarsit, putin echilibru! Multumesc, Viorel!
ŞtergereViorel, iti multumesc pentru comentariu, mai ales ca el vine la un articol la care prezenta feminina este majoritara. Felicitari pentru baietelul tau si pentru ca esti convins de avantajele laptelui matern.
ŞtergereSunt, insa, nelamurita cu un aspect al comentariului tau: ce inseamna bun simt in cazul alaptarii? Cine ar trebui sa aiba bun simt in cazul asta, copilul de 7 ani sau eu, mama? Si in ce consta acest bun simt, adica ce ar trebui sa fac ca sa creada lumea (iarasi lumea, bat-o focul!) ca am bun simt?
In plus, am vorbit de o medie a varstei de intarcare, iar asta nu se petrece asa, ca sa dea la socoteala: toddlerul si apoi copilul mare isi pierd incet, incet reflexul de supt, ceea ce duce la intarcare in final. Sugand mai putin, se produce mai putin lapte si tot asa, este un mecanism de cauza si efect pe care statutul meu financiar nu il influenteaza, indiferent ca locuiesc in NY sau intr-o tara din lumea a treia.
Si sa te mai intreb ceva: presupunand ca esti din Bucuresti si nu din provincie, la ce varsta te-ai mutat de la parinti si de ce? Din bun simt? Eu am plecat de la parinti la 18 ani, dar nu din bun simt, ci pentru ca am mers la facultate in alt oras. Sincera sa fiu, pentru un adolescent care nu sa fie in situatia mea, mi-as dori sa se mute de la parinti din orice alt motiv, dar nu din bun simt: pentru ca simte nevoie sa fie independent, sa se poate gospodari singur, sa poata da petreceri la care sa nu asiste parintii, ca sa se mute impreuna cu prietena, etc.
http://kellymom.com/ site despre alaptare in engleza pentru cei care vor mai multe date (exacte)
RăspundeţiŞtergereExact, Laura, l-am dat la referinte. :)
ŞtergereFoarte frumos scris articolul! Nu am inca bebe, dar astfel de articole ma incurajeaza profund sa alaptez la cerere oricat vrea copilul, desi inca de pe acum in jurul meu sunt o gramada de voci care ma cred dusa cu pluta ... Bravo! Multumesc pentru ca impartasiti exeprientele si poate in felul acesta mai multe viitoare mamici macar isi vor pune un semn de intrebare. Eu cel putin, ma simt si mai incurajata si mai sigura ca voi face ceea ce e mai bine pentru copii mei.
RăspundeţiŞtergereWow, Emanuela, multumesc, pentru tine in special era articolul. Ma bucur ca ai ganduri bune in ceea ce priveste alaptarea, te mai astept pe aici atunci cand se va intampla minunea.
ŞtergereSa stii ca sunt o multime de fete care te pot ajuta in privinta alaptarii, sunt consilieri in alaptare care pot veni la tine acasa pentru a te invata ce si cum. Una dintre ei este Roxana Dudus, iar blogul ei (pentru cand ai nevoie) este http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/
Da... tot citesc si ma documentez ... imi doresc enorm sa nasc natural (desi am miopie -4 si 1,50 m inaltime si 45 kg :P). De asta imi e cel mai frica - ca nu vor fi medicii deacord cu nasterea naturala. Cu siguranta voi merge si la intalnirile LLL :). Doar ca in cercul meu de prieteni "datorita" acestor "conceptii" sunt dusa ...
Ştergereai pus punctul pe "i", iar pe mine una m-ai convins, chair si fara sa imi amintesti ca OMS recomanda "at least 2 years and beyond".
RăspundeţiŞtergereAdriana: tu erai deja convinsa, draga mea! :)
Ştergerehihi, nu chiar, sa stii!
Ştergeretu cand ai stiut ca vei alapta si peste 2 ani? avand in vedere ca "laptele nu disparele"....si o data ce treci de 6-8 luni, stii ca o sa ai forever :))
Si eu o alaptez pe cea mica a mea, de 2 ani si aproape 8 luni. Si ne e bine asa. Nu stiu cand ne oprim, vom vedea. Nu imi fac griji cu asta.
RăspundeţiŞtergerePe mine nu ma mai intreaba aproape nimeni daca o intarc. Ai mei au insistat ce au insistat, dupa care m-au lasat in pace, ca au vazut ca vorbeau degeaba.
Asa ca Maria Mirabela draga, sunt si eu in gasca.
Ai scris foarte frumos,si acum si in alte dati, eu te citesc cu placere.
Si in afara subiectului: multumim pt pontul cu Biblioteca Ion Creanga.
Bine ai venit in gasca, Mihaela! Ooo, ma bucur ca te lasa lumea in pace, inseamna ca nu mai stie multa lume si toata lumea presupune ca ai intarcat-o deja.
ŞtergereCu placere pentru pont, ma bucur ca i-a folosit cuiva. La teatru ati fost?
am fost, si mai mergem si alta data, ca le-a placut fetelor. Poate chiar sambata asta.
ŞtergereSi mie mi-a placut articolul!
RăspundeţiŞtergereOnixa, multumesc!
ŞtergereWho (word healt organisation) recomanda ca bebelusii sa fie alaptati cel putin pana la 2 ani. Articolul : http://www.who.int/mediacentre/news/statements/2011/breastfeeding_20110115/en/index.html
RăspundeţiŞtergere(Laura)
Laura: de asta nici nu mai vorbesc, pentru ca-ti sar doctorii in cap ca recomandarile sunt facute pentru tarile lumii a treia, ca sunt saraci si n-au ce sa le dea la copii de mancare. Ia sa vezi!
ŞtergereMedicina mai are de lucru pana cand s-o lamuri cum e cu instictele, darmite psihologia. :)
RăspundeţiŞtergereImportant e ca un lucru natural si frumos se petrece, ca familia e in fericire si armonie. In rest ... nimic nu conteaza. Si nu exista argumente.
Imbratisari, Maria, pupa tare copilul destept! :)
Alina, imi pare enorm de rau ca dupa atatia ani de medicina, am ajuns sa spun ca uneori medicii habar n-au pe ce lume se afla ei, ce sa mai zic de bolnavi, iar fiecare intalnire cu un medic ma face sa-mi doresc sa fie ultima. Pentru ca atunci cand la o intrebare adresata unui medic primesc un raspuns de genul: "pentru ca asa se face", pe mine m-ai pierdut de client. Tocmai pentru ca stiu de ce nu se face.
ŞtergereVa pupam pe capsoarele arse de soare austral!
Anonim Paula doamna psiholog :)
RăspundeţiŞtergereEu mi-am alaptat ambii copii peste 20 de luni fiecare, ba pe cel mic 27 de luni, pana s-a intarcat fortat pt ca eu am avut o sputalizare de 10 zile.
Comunicam f f bine, ne iubim si ne dragalim si orice problemuta ar avea, te asigur ca nu e din cauza alaptatuluipeste un an jumate, ci doar daca sunt eu nervoasa, preocupata, ingandurata. Asta este ce simt copiii si ce ii face sa reactioneze mai violent, mai nestapanit samd.
Uneori, cred ca mamele informate din zilele noastre stiu mai multe ca psihologii, care se grabesc sa bage in categorii, putine la numar, orice individ. In momentul in care psihologul incepe sa JUDECE atunci isi pierde orice urma de profesionalism.
si da, e ca la copii. Pana nu ii ai nu stii despre ce e vorba. Cine n-a alaptat un copil peste un an NU stie despre ce e vorba.
Degetica: multumesc! Daca nici tu nu comunici cu copiii, atunci nu stiu cine o face. Si ai dreptate: atunci cand avem o problema de comunicare nu-i din pricina ca Degetzica este alaptata la 2 ani si jumatate, ci pentru ca eu, adultul cel cu minte intreaga, a pierdut din vedere ca ea are nevoile ei si astfel i le-am neglijat.
ŞtergereEu m-am intors la serviciu la 3 luni jumatate ale copilului, din fericire distanta mi-a permis sa merg in doua pauze sa-l alaptez in continuare exclusiv pana la 6 luni, acum are, cum am zis mai sus, 1 an si sapte luni si inca il alaptez seara, noaptea daca vrea, in zilele libere..Ziua sta cand cu o bunica, cand cu alta, cand cu tatal lui, cu cine se poate, nu mi se pare ca alaptatul l-a facut mai dependent de mine decat e orice alt copil de varsta lui de mama lui.
RăspundeţiŞtergereSi nici nu scot repede tzatza ca sa rezolv asa usor orice suparare, el suge cand vrea el, nu cand vreau eu.
Deci alaptatul nu exclude comunicarea verbala cu copilul, Doamne fereste, el vrea mereu sa-i citesc, sa-i povestec, sa-i cant, sa-i explic, nu ar accepta sa suga in schimbul acestor activitati.Sau daca vrea sa-si bage degetele in priza, nu-l smulg de acolo si-l lipesc de tzatza ca sa-i distrag atentia, tot trebuie sa-i explic de doua, de zece ori ca se poate rani si in final intelege.
M-am ambalat si am scris prea mult poate, dar nu pot sa cred ca poti privi lucrurile in felul asta, si as fi curioasa daca s-ar face un studiu apropo de adultii prea dependenti de mamele lor, oare cati dintre ei au fost alaptati si cati crescut cu biberon? Are vreo relevanta acest lucru? Eu tind sa cred ca nu...Lavinia
Lavinia: bineinteles ca alaptarea nu exclude comunicarea verbala cu copilul, acest lucru il cred doar cei/cele care au alaptat cateva luni sau deloc si nu au ajuns la pragul de un an. In plus, doar cineva care habar n-are de alaptarea unui toddler poate sustine sus si tare ca sanul rezolva orice problema, chiar si la toddleri. Da, asta se intampla in stadiul de bebelus, dar gata, a zburat puiul cu ata la copiii mai mari, sanul nu mai este panaceu.
ŞtergereEste mult mai simplu, a propos de comoditatea de care vorbea cineva mai jos, sa renunti la ceva doar pentru iti este teama de ce va fi, decat sa incerci lucrul respectiv si sa vezi daca ti se potriveste sau nu tie si copilului.
Felicitari pentru ca ai avut determinarea sa alaptezi exclusiv pana la 6 luni, desi numai tu stii cat de greu ti-a fost sa alergi de doua ori pe zi de la serviciu acasa sa-l alaptezi.
N-am inteles (sau poate n-am citit cum trebuie, imi cer scuze), copilul mai mananca si mancare solida, sau doar san?
RăspundeţiŞtergereSi daca mananca cat de bine o face in comparatie de san?
Citisem eu pe undeva ca un copil prefera sanul decat hrana solida din comoditate si cu timpul (de la 9 luni in sus parca) refuza hrana solida din necunoastere ... si e f. greu sa-l obisnuiesti si cu hrana normala.
Multumesc de raspuns!
eu am dat pana la 6 luni exclusiev piept. Dupa 6 luni am inceput cu mancarea solida (in stilul rapley, dandu-i fructe, legume, cartofi sau alte alimente in bucati mari, deci nu pisate) Baiatul meu e un mancacios, adora fructele si castravetii. La san bea din cand in cand ziua, printre mese (la sete, desi pe langa piept mai primeste si apa si ceai). Comoditatea stii tu ce e dar un copil nu. el mananca ce ii place si ce vrea. Fiul meu a fost acum doua saptamani racit si din cauza temperaturii si nasului infundat nu a vrut sa manance nimic si am realizat cat de important e suptul la san. O saptamana intreaga numai piept. Am uitat sa spun ca cei din jur ma mai critica si li se pare abnormal dar pediatricul si doctorul de casa ma incurajeaza sa dau pentru ca laptele de mama e foarte sanatos pentru copil. Stiati ca laptele de mama se schimba dupa nevoile copilului? atunci cand copilul incepe sa mearga si ajunge in contact cu diferiti microbi laptele contine mai multi anticorpi.
ŞtergereAnonim: ai fi surprinsa sa vezi cat de mult mananca Degetzica, noi cu siguranta, suntem suprinsi si ne intrebam cateodata cum de nu i se face rau. Degetzica a mancat "bine" intotdeauna, fara presiuni si fara insistente. Daca vrea la final si lapte matern, foarte bine, primeste, daca nu, primeste cand vrea. Si sa stii ca nu-i asa usor sa suga la san, Degetzica transpira usurel cand suge, dar mai toti copiii pe care-i stiu transpirau serios la supt. Acum, dupa ce am eliminat biscuitii, pot sa-ti spun ca astia, desi ii tineam sub control, ii faceau sa-i mai scada apetitul, nu laptele matern. In plus, daca mai ai nevoie de o precizare, pot sa-ti spun ca Degetzica a mancat mai toata viata ei lapte matern inainte sau dupa fructele de dimineata si niciodata nu a avut probleme la burtica. Niciodata!
ŞtergereCu drag!
Laura, felicitarile mele pentru ca alaptezi baietelul si ma bucur ca ai gasit un pediatru si un doctor de familie care incurajeaza si sprijina alaptatul.
ŞtergereMaria, mi-a placut la nebunie cum ai scris! Ratusca mea are 1an jumatate, dar nimeni nu-mi spune nimic. Inca. Dar ai dreptate, emigrarea inseamna singuratate(mai mult sau mai putin). Dar nu s-a oripilat nici pediatrul, nici medicul de familie, vad ca nici cei ce ne mai calca in casa(nu stiu ce vorbesc cand nu sunt de fata :)).
RăspundeţiŞtergereAdor sa o alaptez, si ea adora sa suga!
Spor la alaptat!!
E ok daca dau share pe fb acestui articol?
Dana, iti multumesc. Unde sunteti, cumva aproape de noi? Da, este in regula, asa mai aflam si noi ce mai zice "lumea"...
ŞtergereDa, la 40km, in Antwerpen, sau Anvers, cum se spune la voi ;) .
ŞtergereFelicitari Maria!
RăspundeţiŞtergereBebele meu are 7 luni jumate si sper sa-l alaptez cat mai mult, pana se va intarca singur. Totusi am o mica problema "tehnica" : trebuie mereu sa folosesc tampoane ptr sani si parca ma cam oboseste gandul ca va trebui sa am tampoane in sutien pana la 2 sau mai multi ani de alaptare. Plus ca ma tot jeneaza fie ele refolosibile sau de unica folosinta. Tu cum ai rezolvat asta ?
Multumesc!
Florina: am folosit tampoane pentru sani pana pe la 9-10 luni, apoi fluxul s-a reglat atat de bine incat nu a mai fost nevoie. A fost una dintre micile neplaceri, recunosc, dar gandeste-te, nu are cum sa dureze o vesnicie, nici macar 2 ani. Eu am gasit unele foarte, foarte subtiri si nu se observau deloc de la exterior, cu cele refolosibile nu m-am impacat pentru ca trebuia sa le schimb la 2 ore.
ŞtergereSuper, poate se va regla si la mine in curand. Intr-adevar nu e o problema majora, in nici un caz n-as renunta la alaptat doar ptr asta :) Multumesc frumos ptr raspuns !
RăspundeţiŞtergereMi-a placut postarea (bine, de fapt toate imi plac, dar din umbra :D).
RăspundeţiŞtergereSi noi facem in curand 2 ani si jumatate ... :-)
Am si eu o intrebare: ce crema ai luat de la Mamica Bio? Si Alex are probleme cu pielea, doctorul ne-a dat crema cu hidrocortizon dar eu am nu am vrut sa o folosesc asa ca ii dau cu crema facuta de mine din ingrediente naturale luate din Ro (Mayam) - unt de shea, unt de cacao, ulei de galbenele... nu mi-e clar daca problema e din cauza unei intolerante alimentare sau doar din cauza de atmosfera uscata + apa dura (vara nu am avut probleme, poate si pt ca umiditatea este ridicata).
Ozana, sa stii ca i-am dat vreo doua saptamani si cu crema de la tine, iti multumesc. Zona nu mai era ca la inceput, dar era clar ca vindecarea treneaza. Am luat de la Mamica Bio o crema ce se numeste Vegicor si i-am dat de 4 ori cu ea si nu mai are nimic. Uite linkul aici: http://www.organik.ro/cosmetice-bio-corp/piele-sensibila-sau-alergica/vegicor-crema-cortizon-natural-bioearth
Ştergere@Ozana: si piticul nostru avea cateva bubite mai uscate pe burta, dermatologul ne-a spus ca este si din cauza vremii/aerului uscat. De vreo 4-5 zile merge umidificatorul zilnic, pana ajunge nivelul umiditatii la 35-40% si deja bubitele au inceput sa dispara, inainte sa ajung sa cumpar crema cu cortizon recomandata de medic :) Despre apa dura nu stiu ce sa spun, la noi nu este cazul, pentru ca avem dedurizator, dar aerul uscat cu siguranta a avut un rol in cazul nostru.
ŞtergereMaria, foarte frumos si argumentat ai scris. Chiar azi dimineata ma intreba sotul, ingrijorat, daca il intarcam pe pitic, avand in vedere ca l-am rugat ca pe langa supa de la amiaza sa-i mai dea si un fruct ceva dimineata. Credea ca inca o masa de solide inseamna drumul spre intarcare. Nu cred asa ceva, chiar i-am spus ca voi alapta pana cand va zice copilul stop. La 7 luni si jumatate, laptele inca reprezinta 90% din ceea ce mananca. Am inceput serviciul la 3 luni si 3 saptamani, am alaptat exclusiv/biberonat cu lapte matern pana la 6 luni si diversificarea este inca o joaca, atat pentru noi cat si pentru el. L-am lasat in ritmul lui, sa se joace, sa testeze mancarea cu mana, cu gura, am facut pauze cand a intrat in greva linguritei si in tot timpul acesta, laptele matern a fost baza. Atat ziua, cat mai ales noaptea. Si este bine asa, si sper sa fie la fel in continuare. In ceea ce priveste "ce zice lumea" chiar nu ma intereseaza, niciodata nu m-a interesat. Atata timp cat noua ne este bine, asta este tot ceea ce conteaza.
RăspundeţiŞtergereVa doresc spor la alaptat in continuare!
Cristina, felicitari! Eu cand citesc despre o mama ce s-a intors la serviciu la 3/4/5 luni ale copilului si a alaptat in continuare nu am decat respect, mi se pare mult mai greu decat ce am facut eu, de exemplu.
ŞtergereMa bucur ca sunteti bine, ai dreptate, la 7 luni si jumatate diversificarea nu-i decat o joaca.
Spor si voua, alaptare fericita in continuare!
Bravo voua! Mie alaptatul mi s-a parut un cosmar si ma bucur cand am incetat dupa o luna. Nu din cauza durerii pur si simplu mi s-a parut oribil, sa tau asa cu copilul atarnat dupa mine si tot timpul eram anxiosa daca se satura. Nu inteleg de ce ale mame percep alaptatul atata de frumos, eu am aminttiri de apocaliptice. Din fericire, nu am abut probleme cu laptele praf. Elena.
RăspundeţiŞtergereElena: ce pot sa-ti spun? Suntem diferiti/diferite si este foarte bine ca-i asa. Nici mie nu-mi place ciorba de burta, dar pot intelege ca exista oameni pentru care ciorba asta este un deliciu. Sesizezi diferenta?
ŞtergereE un post frumos ca toate celelalte - le-am savurat pe toate inca de la inceput desi nu am scris pana acum. Am visat ca intr-o zi sa am bobul meu de orez desi prin inceput de 2010 sperantele mi-au fost spulberate de doctori, dupa care inceputul lui 2011 sa le dovedeasca contrariul. Acum am si eu bobul meu de 2 luni si 6 kilograme de dragoste pura :).
RăspundeţiŞtergereReferitor la acest articol ca si altele referitoare la alaptat de pe diferite bloguri mi se par putin caegorice - daca alaptezi esti mama perfecta daca nu, nasol mama denaturata. Nu imi plac aceste aceste judecati, lipsa de intelegere si toleranta. Inteleg ca lumea trebuie sa aiba intelegere si toleranta pentru un copil de 5 ani alaptat inca dar as vrea aceeasi intelegere si toleranta pentru un copil/mama de 1-3-5 luni nealaptat/care nu alapteaza. Lumea nu e doar in alb si negru, cu toate ca aceasta este de dorit in multe cazuri dar viata ne dovedeste contrariul.
ps: va rog fara comentarii de genul ca mama nu s-a straduit prea mult... uneori cred ca e mai bine pentru COPIL sa fie hranit cu lapte praf si o mama sanatoasa la cap decat alaptat si cu o mama cu buba la cap.
Iulia: felicitari pentru bobul tau de dragoste pura (ce frumos ai spus-o)!
ŞtergereAcum, despre intoleranta: in toate postarile acestui blog nu vei intalni nici un post (nici unul!) in care sa comentez despre mamele care aleg sa-si hraneasca copiii cu lapte praf. La fel, nu vei intalni nici macar o comparatie facuta intre copiii alaptati si cei hraniti cu lapte praf. In afara de asta nu am pomenit nici macar o data despre mame bune, perfecte, imperfecte, mai putin bune, rele de-a dreptul. Acestea fiind spuse, as vrea sa te rog sa-mi spui unde s-a perceput intoleranta (in postul de fata, cel putin).
Nu e nevoie s-o spui explicit, mirabela. Dar daca nu faci decat sa predici avantajele alaptarii, care este asa si pe dincolo, ceva ce nu s-a mai vazut, si lucrul cel mai bun, extraordinar si minunat pe care poti sa-l faci pentru copilul tau, este evident ca o femeie care a alaptat o luna, trei sau sapte se va simti direct vizata, pentru ca ea n-a fost suficient de eroina. In plus, nu inteleg exact rolul acestui post. Mi se pare ca tu stii fara umbra de indoiala ca faci bine, ca ai ales calea perfecta. Alaptatul e o decizie intima, pe care poti s-o iei si s-o urmezi fara sa-ti puna nimeni, niciodata pistolul la tampla. Eu inteleg ca poate ai nevoie de confirmari, dar cred ca nu ti-ar strica sa te mai gandesti putin la potentialul tau de a accepta si alte pareri. Pe sub toleranta, comunicare non-violenta si alte asemenea chestii grozave, mie mi se pare ca mai ramane la tine foarte putin loc pentru dezbatere adevarata.
ŞtergereSi o intrebare, am citit mai sus ca un copil alege sa nu mai suga de obicei undeva intre 2 si 7 ani. De obicei. Dar ce faci daca copilul tau vrea mai mult? Daca nu poate sa renunte, si vrea sa suga la 8 sau la 10 ani?
De acord cu tine Iulia. Mie personal alaptatul mi s-a parut oribil, oribil, oribil. Insasi verbul folosit pe site-urile de mame "a supt" imi provoaca dezgust. Nu ma consider o mama rea ca am apelat la lapte praf pur si simplu nu mi-a placut aceasta experienta.
RăspundeţiŞtergereAm tot respectul pentru mamele care alapteaza cu admirabila rabdare si tenacitate cat si pentru mamele care au apelat la lapte praf. Toate mamele sunt admirabile prin eforturile lor si sunt deosebite. Eu personal am facut intoleranta la lapte de la 2 luni si niciodata nu mi-a placut laptele si nimic din produse lactate. Din fericire, copilul meu s-a adaptat la laptele praf. Paula
Ei, Paula, acum cred ca intelegem cu totii unde-s adevaratele probleme pe care le cautam acum 20 de comentarii in fanul cazuisticii profesionale.
ŞtergerePe de alta parte, daca as fi cine ma dau ca sunt, mi-as fi pus o singura intrebare: de ce un act pe care milioane si milioane de femei mie imi provoaca dezgust?
Draga Mirabela, Paula de sus nu e aceeasi Paula cu cea de si mai sus. Imi place cum tragi concluziile imediat. Probabil ca te gandeai ca un psiholog care zice ca alaptarea de plictiseala e gresita nu poate fi decat o mama care nu a alaptat. Wrong. Am alaptat, pana la 1 an, dupa care copilul a avut alte preferinte.Mai usor cu concluziile sarcastice
Ştergere@anonim ..consider ca daca tu faci niste conexiuni ciudate in mintea ta si nu poti sa treci peste ele pentru binele suprem al copilului si esti multumita sa dai lapte praf doar pentru confortul tau ...inseamna ca ceva nu e ok...dupa parerea mea. daca termenul de "supt" iti provoaca sila, chiar daca in contextul alaptarii nu are nimic obscen dar tu il asociezi cu ceva neplacut..inseamna ca tu ai o problema si nu cred ca trebuie sa sufere copilul dupa urma asta si ca e idicat ca cine are astfel de probleme sa incearca sa le depaseasca prin terapie.
RăspundeţiŞtergereCostin, multumesc!
Ştergerecu placere, dar nu stiu pentru ce anume:)
ŞtergereEh, pentru nimic:): pentru raspunsul asta, apropiat de ce as fi scris si eu.
ŞtergereAnonim: Nu am zis ca are conotatie obscena deloc. Tu ai tras concluzia asta. Mi se pare mai frumos din punct de vedere stilistic verbul " "a alapta", " a hrani". De fapt , a alapta mi se pare verbul perfect. Am spus ca am un mare respect atat pentru mamele care alapteaza cat si pentru cele care folosesc lapte praf. Te asigur ca copilul meu nu a avut de suferit nici din punct de vedere emotional si nici acela al dezvoltarii fizice. Este istet, inteligent, comunicativ dar nu aceste aspecte fac obiectul conversatiei. Tot ce am spus este ca alaptatul mi s-a parut oribil. Nu am acest drept?
RăspundeţiŞtergerePaula: a alapta descrie actiunea unei mame de a-si hrani copilul cu laptele din sani, dar copilul ce face? Alapteaza din sanul drept, apoi din sanul stang? Nu, asta face mama. Atunci?
ŞtergereSuper , frumos articol si ce-mi place mai mult este tonul care se resimte , mai ca l-as imprima si l-as scoate la nevoie , scutindu-mi niste nervi asa .
RăspundeţiŞtergerePtr mine alaptatul in sine a fost usor ,dar lumea , lumea asta rea si pacatoasa m-a facut sa ma indoiesc de atatea ori de mine de copil , de totul si din pacate incepand cu familia care ma intreaba de intarcat inainte de sanatate si continuand cu medicii pe la care din pacate m-am plimbat in ultima vreme ,toti sunt oripilati ca la varsta de 2 ani si 4 luni Izabella inca mai este alaptata , ca mai are ce , si ca mai am inca lapte si ca ma distrug si o distrug si pe ea :(
Ma obosesc comentariile necerute si am ajuns sa am o atitudine ostila fata de oricine se baga neinvitat in oala mea , mai ales din moment ce nici eu nu ma bag in oala alteia .
Dana, multumesc mult de tot.
RăspundeţiŞtergereStii ce-mi spune mie pediatra cand aude ca mai alaptez inca? Dar stiti ca nu mai aveti lapte, nu? Daaa, stiu, Degetzica este pacalita zi de zi, de cate 5 ori pe zi... :)
Esti bine acum, ce s-a intamplat?
Hahaha asa zice si mama mea...cred ca nu mai ai lapte deloc, Julian are deja 17 luni. Si "saracul" Julian bea din 3 in 3 ore
ŞtergereCateva pagini despre alaptat
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=78:breastfeed-a-toddlerwhy-on-earth&catid=5:information&Itemid=17
http://www.kathydettwyler.org/detwean.html
http://www.llli.org/nb/nbsepoct07p196.html
Maria, e foarte bun articolul. Si felicitari pentru ca a mers atat de bine si ca inca se poate. Atata vreme cat e solutia perfecta pentru voi doua, orice comentariu anonim (vad ca cei care au de spus ceva negativ nu prea se deranjeaza sa se si autentifice) nu-si are locul, poti sa-l ignori cu desavarsire. Oricine stie sa arunce cu noroi fara argumente, din negura anonimatului... din pacate. Chiar citeam ce ai spus ca pe la 9-10 luni ti s-a reglat fluxul si n-ai mai avut nevoie de tampoane de sani. Sa vine sa-mi spuna mie cineva ca nu e natural sa-ti alaptezi copilul atat timp cat cere (inca n-am vazut copii de 7 ani alaptati, dar am vazut copii de 2 si 4 alaptati in tandem aici), cand dupa ce mi-am intarcat copilul la 13 luni stiind ca nu asta vreau sa fac (din motive care nu privesc pe altii, tu le stii), am mai avut lapte suficient timp de 1 AN intreg. 12 luni de zile, nu e o greseala. Cand plangea copilul sau era stresat, mie mi se pata tricoul (am avut momente cand am facut balta), spre mirarea asistentzei care stia ca nu mai alaptez de multa vreme. Deci e un raspuns conditionat bi-directional, nu numai dinspre copil spre mama ci si invers.
RăspundeţiŞtergereAtata vreme cat si tu si Degetica sunteti de acord, capul sus si baga mare :-))) Va pupam!
Simona: iti multumesc pentru comentariu, intr-adevar, mi se pare un mic miracol ce s-a intamplat la tine. Iti dai seama ca ai mai fi putut alapta un copilas inca un an? Bine, stiu ca ar fi fost aproape imposibil (spun asta pentru ca stiu cum s-a intamplat la voi intarcarea si din ce cauza), vorbeam la modul ipotetic. Si da, si eu pateam la fel in primele luni, in plus, stiam dinainte cand urmeaza sa se trezeasca.
ŞtergereVa pupam inapoi si speram ca a venit iarna si la voi. Sau primavara, depinde ce va doriti acum, stiu ca acum vreo 3 saptamani iti doreai zapada.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundeţiŞtergereEu cred ca alegerile personale ale fiecarei mame si copil nu ar trebui comentate. Daca pentru Degetica si Maria alaptarea e un lucru frumos si linistit si la 2 ani si ceva, e foarte bine. Daca pentru alta mama alaptatul a devenit la un moment dat un chin si a ales alt drum, iar e ok. E dreptul fiecareia sa aleaga cum e mai bine pentru ea si familia ei.
RăspundeţiŞtergereDe ce simtit nevoia sa criticam cand optiunile noastre difera de ale altora?
Desi nu sunt in tema, mi se pare foarte dificil sa intarci fortat un copil dupa 1 an juma-2 ani.
PS: in alta ordine de idei, fara nicio legatura cu subiectul:d, cand incepeti gradi poate povestesti cum se desfasoara o zi la voi. Sunt tare curioasa ce fac copiii de 2-3 ani la gradi in alte tari. Asa, ca o comparatie cu ce se face la noi...
RăspundeţiŞtergereRoxana: voi povesti cu siguranta despre gradinita, pana una-alta, saptamana viitoare vom merge de acomodare cate o ora, doua, dar impreuna. Auzi, dar cum stiu ce se face in fiecare zi? Ar trebui sa existe un tabel undeva cu activitatile?
ŞtergereSa nu te astepti la mare lucru pentru ca Degetzica va sta oricum foarte putin (doar 2.5 ore, timp de 4 zile pe saptamana) si in al doilea rand, am auzit ca-i invata deja cifrele, ceea ce mie mi se pare prea mult.
Aseara i-am luat de la magazin o carticica presupus asemanatoare cu ce fac la gradinita, nimic de zis, este draguta, educativa si instructiva, dar mie mi se pare prea mult, iarasi spun. Adica de desenat raze la soare, de exemplu. Pai Degetzica nu-i in stare sa porneasca dintr-un punct si sa se opreasca intr-un altul, nu stiu cum va reusi sa faca ea razele astea, dar poate nici nu trebuie perfectiune.
Noua ne scriu zilnic pe un caietel ce au facut. Bine, faorte pe scurt. In alte parti se fac niste rapoarte saptamanale...
ŞtergereSi la noi la gradi mesteresc diverse desene si opere de arta, dar sunt convinsa ca sunt facute cu mare ajutor de la educatoare. Ca o vad acasa cam ce face singura.
Andreea a memorat oarecum cifrele de la masini, ca pe drum spre gradi ii arata taica-su numerele:d. Dar n-am insistat sa le stie de acum
Am facut astazi cateva exercitii din carticica asta, cel mai mare succes l-au avut exercitiile cu autocolante, le-am facut pe toate si mai voia. Exercitiile sunt dragute: sa puna boluri in fata fiecaruia la masa, sa puna cate un doudou la fiecare copilas in patut, dar nu pot sa-ti spun ce a iesit la cele la care trebuia sa manuiasca o carioca.
ŞtergereO sa intreb de caietelul zilnic, uite, asta este un amanunt pe care nu l-am discutat la nici o gradinita si nici nu mi-au povestit de el directoarele. Din cate am vorbit cu alti parinti, aici educatoarele sunt f inchise si nu povestesc deloc ce fac cu copiii, asa ca sper sa ma salveze caietele astea.
Aici mi se pare diferenta: intre invatarea in joaca, in graba si ca asa s-a nimerit si aia in care ai scop. Si am vazut ca invatarea cifrelor la 2.5 ani este in programa. Off, si mai ziceam ca era rau in Luxembourg unde scoala obligatorie incepea la 4 ani!
bunica mea a alaptat pana la 7 ani (da 7, cititi bine) cand a intrerupt ca a venit un nou bebe pt ea. nu va mai faceti griji de ce zic altii si faceti cum simtiti. si eu voi face la fel caci am un bebe de 6 luni. cat e, e acolo pt bebe si doar el conteaza
RăspundeţiŞtergereWow, bunica ta este adevarata eroina. Mai traieste?
ŞtergereN-am reusit sa citesc toate comentariile, dar o voi face cu siguranta. Din blog in blog am dat de al tau si tare ma bucur. Si eu alaptez, dar bebe e mic inca, are aproape 5 luni, insa sper sa-l pot alapta cat mai mult. Iar de exemple nu duc lipsa, asa ca iti multumesc! :)
RăspundeţiŞtergereCrengu: bine ai venit, iti urez sa alaptezi atata vreme cat va doriti amandoi.
ŞtergereMda, destul de ciudat...
RăspundeţiŞtergereSi eu o alaptez inca pe Maria, care are 2 ani si 4 luni, i-am alaptat si pe fratiorii ei (doi la numar) pana am ajuns in luna a 5-a si respectiv, a 6-a, de sarcina. Pe amandoi i-am intarcat fortat (neplacut, deci, si pentru unii si pentru altii) convinsa de cei din jur ca nu e bine sa alaptez in timpul sarcinii. Oricum, schimbarile hormonale si, implicit, schimbarea gustului laptelui nu i-au deranjat pe baieti, iar fratiorii lor din burtica au crescut bine-merci, si asta fara suplimente (toti imi spuneau ca cel din burtica nu mai are cu ce sa creasca).
RăspundeţiŞtergereReferitor la alaptatul in public, pe primul baiat l-am cam privat, ma chinuiam sa-l impac in fel si chip, pentru ca-mi era rusine sa-l alaptez de fata cu altcineva, dar al doilea "si-a scos parlelala": el voia sa ia masa numai in oras! :), si deja eram obisnuita. Maria e deja mare si nu-mi cere tzitzi in public, doar la culcare, si, uneori, in timpul zilei, acasa. Nici pe mine nu mai mai intreaba lumea daca am intarcat-o (desi asta e prima lor grija), presupun ca am facut-o deja si toti mergem zambitori inainte!
Ma bucur sa mai vad mamici in situatii asemenatoare, asta ma mai "razbuna" putin.
"Keep up the good work!" Am mai vazut asta scris undeva, si e exact ce vreau sa spun si eu! :)
Adina: felicitari, ai reusit, sper sa ma tina si pe mine corpul si mintea pentru o alaptare in tandem, daca va fi cazul. Mult inainte si la voi!
ŞtergereDraga Maria,
RăspundeţiŞtergeresi noi suntem inca fericiti si alaptez o minune de aproape 2 ani. Dar vreau sa te intreb cum e la voi cu trezirile noaptea? Noi ne trezim cam la 3 ore si a devenit destul de greu?
merci,S
S: Degetzica a dormit intotdeauna bine noaptea, de trezit s-a mai trezit, dar de pe la un an si patru luni nu s-a mai trezit ca sa manance. Ea are o alta problema, din cauza separarii de la nastere, a ramas cu o teama cumplita sa nu ramana singura, asa ca se trezeste noaptea urland dupa mine, dar dupa ce ma duc (duceam) la ea, se culca la loc, nici apa nu vrea. A avut o perioada, dupa ce a renuntat la 22 de luni la suzeta (obligat-fortat, a avut un accident la gura si nu o mai putea tine in gura de durere) in care isi dorea sa suga noaptea, dar nu de foame, ci ca sa adoarma la loc, dupa o trezire din asta, de frica. Dar ea sugea de ffff multe ori ziua, iar sa-i dau si noaptea ar fi insemnat distrugerea mea fizica si psihica. De cand s-a mutat cu noi in pat (de la aproximativ 2 ani) nu se mai trezeste noaptea decat foarte, foarte rar, sa zic o data la o saptamana. Nu vrea nimic, verifica ca suntem acolo si se culca la loc. Imi pare rau ca nu-ti sunt de folos cu mai multe informatii care sa te ajute in situatia asta.
Ştergerenoi avem o alta solutie pentru noapte. Baiatul nostru doarme in pat cu noi. Primele luni a dormit intre noi iar acum la margine (cu un gardulet pe marginea patului). Astfel il alaptez noaptea aproape dormind. Laura
Ştergerehttp://s906.photobucket.com/albums/ac264/blumchen21/?action=view¤t=DSC_1760.jpg si cam asa arata..Laura
Ştergere@anonim....nu as vrea sa fiu deplasat in presupunerule mele, dar, daca nu ma insel, ma gandesc ca nu dormiti impreuna cu copilul (co-sleep) altfel nu ti-ai face probleme cu trezitul. atunci cand dormi cu copilul, atat mama cat si copilul se plaseaza in pozitii care sa faciliteze alaptarea. copilul doar simte respiratia mamei si automat stie unde sa se duca sa suga. astfel dispar momentele de disconfort pentru amandoi. copilul se simte protejat si are acces rapid la lapte, iar mama nu mai e nevoie sa se trezeasca din 3 in 3 ore. langa mama nici copilul nu este nevoit sa se trezeasca des pentru ca se simte protejat si asta ii da un sentiment de siguranta care il ajuta sa se odihneasca. presupun ca sunt multe mame care pot sa sprijine spusele mele.
RăspundeţiŞtergereAs putea sa le sprijin eu, fiindca dorm cu copilul meu! De aproape 2 ani. Intrebarea era adresata Mariei, intr-adevar nu cautam presupuneri.
ŞtergereWow, Costin, stiam eu de ce-ti multumesc mai sus! Pentru faptul ca stii toate lucrurile de mai sus si pentru faptul ca ai scris aici, la un topic in care 99.9% dintre cititori (si comentatori) sunt mamici.
ŞtergereIncep cu cateva precizari:
RăspundeţiŞtergere- Legatura dintre mama si copil se constituie probabil in cea mai trainica si profunda relatie interumana;
- Pentru un copil, mama este reperul, ea stabilind criteriile de referinta in evolutia ulterioara a acestuia;
- Modalitatile prin care se stabilesc aceste raporturi depind in cea mai mare masura de mama, alaptarea avand, pe langa rolul esential de hranire si acela de a intari relatia dintre mama si copli. Si pentru ca despre alaptare vorbim aici, nu voi mai insira si alte elemente care contribuie la crearea acestor raporturi.
Astfel, daca o mama doreste sa-si alapteze copilul pana la majorat, cu consecintele pozitive dar si negative ce decurg dintr-o astfel de indeletnicire, o va putea face linistita fara sa o decada nimeni din drepturi. E chiar amuzant! Iata, poti avea un comportament deviant fata de copil si cu toate astea, sa scapi “basma curata”! Vorba aceea, “eu stiu cel mai bine ce e bun pentru copilul meu”…
Insa, aceste drepturi depline pe care noi, mamele, le avem asupra propriului copil, nu se rasfrang si asupra celor din jur, respectiv oameni nevinovati de prin locurile publice in care se desfasoara acest ritual.
Oamenii nu ar avea nimic de comentat daca nu ar fi, pare-se, nevoiti sa asiste la alaptarea unui copil, la o varsta a copilului la care, ar putea linistit sa inghita si niscaiva nisip, fara sa i se intample nimic. Si ca sa ne intre bine in cap ca tu alaptezi inca, o faci in public si se pare ca o faci cu obstinatie. Ba mai mult, lasi sa se inteleaga ca unele doamne isi simt relatiile puse in pericol de scena de nuditate gratuita pe care o oferi. Pentru ca, deh, orice barbat ar lesina de placere la vederea, cel mai probabil gretoasa (conform legilor fizicii), a unor sani de care se trage de 2(?) ani….
Mai faci si o asociere dubioasa, cel putin, intre imaginea unei mame cu copilul la san si continutul explicit sexual al revistelor de tip Hustler & co. Amesteci doua lucruri atat de extrem diferite, murdarind prima imagine, care se presupune ca este esenta puritatii si intimitatii.
Iar senzatia cu care ar trebui sa ramana cititorii, este aceea ca tu de fapt esti un fel de mama eroina, care incearca sa sparga niste prejudecati si tipare, care se asuma ca femeie si mama in lumea asta vitrega si inapoiata.
Pentru o imagine de ansamblu mai clara, ai putea sa ne impartasesti si celelalte preocupari zilnice pe care le ai?
O mama
Personal cred ca nu copiii tb intarcati dupa varsta de 2 ani, ci mamele....
RăspundeţiŞtergereEsti gretoasa madam' Anonim. Ai vehementa vomitiva pe care au doar cei care comenteaza fara sa riste sa-si spuna adevaratul nume si reactia viscerala a toapei frustrate care nu intelege ca, pe lumea aceasta plina de diversitate (multumesc lui Dumnezeu) se intampla lucruri diferite de intelegerea lor marunta. Si ce-ti pasa tie ca altcineva alapteaza? Pana una alta ma bucur ca alaptatul copilului meu de 1 ani si 10 luni iti provoaca tie indignare. Mi-ar placea sa se poata sa te sfidez alaptand in fata ta ori de cate ori va fi fiind nevoie. Iar pt mamele de aici care alapteaza toddleri, felicitarile mele! Pediatra copilului meu, traitoare in Romania si-a alaptat copilul pana ce acesta a vrut-adica pana la 4 ani jumatate. Are 21 de ani acum si e un tanar implinit si sanatos din toate punctele de vedere.
ŞtergereDuduie Demetrescu, ma indoiesc ca, punandu-mi vreun nume in postare, noi doua ne-am fi identificat una pe cealalta. De fapt sunt chiar sigura ca nu ne frecventam una pe cealalta.
ŞtergereProbabil ca ai citit in graba ce am scris eu (oare chiar alaptai cu un ochi pe calculator si cu altul pe barbatii care se gandeau sa-si paraseasca partenerele pentru ca n-au parte de asa ceva si acasa?....)
Nu era cazul sa-ti pui mainile in solduri si sa te revolti de ceva ce n-am acuzat. Ba, daca ai fi citit atenta, ai fi constatat ca nu am nimic impotriva alaptarii. Nu, nu am!
Ia comentariul meu ca un apel la decenta si bun simt!
Cine stie, poate chiar regina Angliei l-a alaptat pe Charles pana la 21 de ani. Cu toate astea, nu vom sti niciodata, pentru ca nu a facut-o public nici cand l-a nascut si nici n-a continuat asa ani de zile.
Intelegi matale, "doamna"?
O mama
Buna din nou dupa o absenta motivata de un botez si agitatia aferenta lui.
RăspundeţiŞtergereAi dreptate, nu am intalnit nici un post jignitor la adresa unei persoane/categorii deci nici la adresa mamelor care isi hranesc copii cu lapte praf. Ca o paranteza, chiar il consider un blog frumos, cu multa decenta si respect fata de copil si cu ffff multa dragoste care reiese din fiecare fraza fata de copilul tau. E o placere cititul lui.
Comentariul meu era mai general si viza o exprimare de genul - un copil alaptat prelungit este mai sigur pe el, mai independent si mai rezistent la frustrare; site-uri pro alaptare cu numele "alaptarea e iubire"... si daca eu nu (mai)alaptez inseamna ca nu imi iubesc copilul? sau copilul meu va fi un neintegrat social?
Imi place sa cred ca fiecare decide ce e mai bine pentru copilul ei la un anumit moment, dar avand si un ochi asupra viitorului.
Povestea noastra pe scurt ar fi ca la inceput nu am vrut sa alaptez - era in capul meu o rezistenta la acest subiect totala. Datorita spitalului in care am nascut, baby friendly, super baby friendly, am alaptat inca de la inceput - in primele 15 min dupa ce am iesit din operatie copilul a fost adus la san. Si totul a fost frumos o luna de zile dupa care a trebuit sa ma duc la servici 3 saptamani, inclusiv o plecare de 2 zile. In timpul zilei in aceasta perioada, majoritar, copilul a fost hranit ziua cu biberonul cu lapte matern, foarte rar cu lapte praf, mai ales in cele 2 zile in care am fost plecata. Biberonul folosit, contrar pediatrei care a sustinut ca nu se obisnuieste copilul daca folosesc tetine normale, a fost unul pro alaptare mendela care, cica, ar necesita acelasi tip de suctiune cu suptul la san. La fel laptele praf a fost unul compatibil cu alaptarea. Tragedie! Cand m-am intors - nu a mai vrut sa suga si cand spun ca nu a vrut, exact asta inseamna - sugea doar noaptea de la san, in rest mancare LM cu biberonul. Am incercat 2 saptamani in care nu am mai fost eu - l-am urat ca nu intelege si ca nu vrea sa suga, l-am chinuit si m-am chinuit incercand sa ii dau sa suga si el plangea in brate si se impingea. A fost greu si inca mai e, eu sa am ceva lapte si el sa nu vrea sa suga. Daca as intoarce timpul probabil as fi porocedat la fel nu prea am ce sa imi reprosez. E un copil fericit rade si se bucure in brate, zambeste gangureste acum dar in cele 2 saptamani in care m-am dat cu capul de pereti oricum se poate spune ca eram, doar fericiti nu. Inca mananca ceva LM, atat cat mai e in conditiile date, si mai suge din cand in cand asa, de alint (al meu nu al lui) dar cand vine foamea ma anunta ca tot biberonul e baza. Incerc sa stau cat mai mult cu el, sa ne jucam, sa ne alintam, sa ne radem si sa cantam, sa ne bucuram unul de altul si asta ma face sa cred ca nu va fi un neintegrat social sau sa nu simta dragostea mea... chiar si asa.. nealaptat
iar pentru cine alapteaza le inteleg optiunea, o respect si le invidiez.. la noi nu a iesit asa desi ne-am straduit .. si cred ca nu sunt singura in aceasta situatie deci nu doar alaptarea e iubire si nu doar un copil alaptat e unul fericit
dupa doi ani de alaptat,aia nu se mai pot numi sani...ci sacose cu siguranta!!!
RăspundeţiŞtergereAsa si? Si tie ce-ti pasa?
ŞtergereFrumos scris. Cautand articole despre intarcare am ajuns la blog-ul tau. Nu pentru ca as vrea sa renuntam la alaptare, avem 22 de luni si suntem in plina regresie a suptului, cu 2 canini proaspat iesiti si in varful picului unei anxietati de separare. Deci in nici un caz nu se pune problema sa intarcam acum, mai ales ca visam la o auto-intarcare. Dar in ultima vreme am niste gandacei care imi umbla pe creieri si mi-ar placea mult sa conversez cu alte persoane pro-alaptare "tarzie". O sa astept permisunea sa scriu aici.
RăspundeţiŞtergereCu simpatie,
Ana Maria
Ana Maria: bineinteles, oricand.
ŞtergerePS. Ma bucur pentru decizia ta.
Multumesc mult.
RăspundeţiŞtergereIntrebarile au aparut cumva din cauza unei carti citite in adolescenta. Cartea se numeste "In umbra omului" si a fost scrisa de Jane Van Lawick-Goodall, relatand observatiile ei asupra cimpanzeilor in libertate, in mediul natural. Cartea m-a marcat mult la vremea respectiva, a fost cumva prima marturie a beneficiilor unei educatii gen attachment parenting, de fapt propria cerecetatoare/autoare marturiseste ca si-a modificat modul de educatie al propriului fiu. Cartea descrie si diferite relatii mama-pui, fiecare cu beneficiile si/sau problemele aparute in timp. Nu mai tin foarte bine minte, dar mi-a ramas intiparit in memorie ca autoarea descria implicatiile psihologice si comportamentale in cazul in care puiul sugea prea putin, era intarcat timpuriu. Dar m-a marcat si cazul unei femele cimpanzeu mai batrane, care se pare ca nu a intarcat la timp, ceea ce din observatiile cercetatorilor iar n-a avut implicatii pozitive. Din cate tin minte cimpanzeii sugeau pana in jurul varstei de 4 ani, si, daca nu ma insel, cimpanzeul respectiv inca sugea la 5 ani.
Acum mie mi se pare foarte clar ca inca suntem super-departe de aia 4 ani de alaptare, si la prima vedere cimpanzeii cred ca intra la pubertate mai devreme decat oamenii (acum vad pe net ca pubertatea e la 8-10 ani), ceea ce teoretic ar prelungi "copilaria" noastra, dar uneori ma intreb care e de fapt varsta optima pana la care noi, oamenii, ar trebui sa fim alaptati.
Pana la urma noi suntem departe de a avea o viata "naturala" mai ales in cazul in care nu apare si al doilea copil care sa modifice cumva comportamentul pe care il avem fata de primul.
Mi-ar placea mult sa stiu si parerea voastra.
Ana Maria, Iarta-ma ca raspund atat de tarziu, am luat o vacanta de la tot ce inseamna internet si blog si, desi viata si-a reluat cursul obisnuit, inca imi este greu sa ma intorc la ele. O fi bine? O fi rau?
RăspundeţiŞtergereCa sa-ti raspund la intrebare, nu stiu daca exista o varsta "optima" la care ar trebui sa se intample lucrul x sau y (x si y fiind lucruri naturale, intamplabile oricum). Si mai cred ca natura nu poate gresi, iar cand spun natura nu ma refer neaparat in sensul larg, ci in cel personal: natura mea si a Degetzicii mele, natura ta si a copilasului tau. Apoi, din cate am citit eu, intarcarea la copii se intampla intr-o plaja destul de mare, parca nu-i asa de strict asa cum spui tu ca s-ar intampla la maimute (2-7 ani, daca nu ma insel, desi s-ar putea, imi joaca multe cifre in minte la ora asta).
Pe langa faptul ca sunt invidioasa pe tine ca inca din adolescenta ti-ai dat seama de implicatiile benefice ale unui parenting bland si pozitiv, da-mi voie sa te intreb care erau implicatiile non pozitive ale cimpanzeului care inca sugea atunci cand confratii lui erau deja intarcati? Poate totul nu este decat o perceptie dintr-o parte a sticlei, dar daca te muti putin lucrurile se vad altfel.
In ceea ce ma priveste, cred ca atata vreme cat alaptarea este o relatie liber consfintita intre mine si Degetzica mea, nu are cui si cum sa strice pentru ca, ma repet, copil tinut cu sila la san n-am vazut in viata mea.
Iarasi, din cate am citit, in trecut, diferenta de varsta intre copii era cam de 3 ani, ceea ce ma duce cu gandul la o alaptare de cel putin 2 ani si un pic spre 3. Degetzica se apropie de 3 ani si pe cuvantul meu daca vad vreo diferenta intre ea si ceilalti copii la scoala, de exemplu, incat mi se intampla si sa uit acest aspect. :)
Te imbratisez,
Multumesc de raspuns!
RăspundeţiŞtergereDin pacate nu imi mai aduc foarte bine aminte care erau efectele negative in comportamentul cimpanzeului respectiv, era vorba despre un mascul si mama cimpanzeu era destul de batrana. Tin minte ca se intreba autoarea daca nu asta ar fi motivul pentru care mama cimpanzeu a fost mai "moale" si nu a avut taria sa il indeparteze cate putin. Am o vaga idee ca era ceva legat de interactiunea cu ceilalti masculi ai grupului, probabil interactiunea cu restul grupului era scazuta sau inexistenta. Peste 2 saptamani ma duc la ai mei si o sa caut cartea, sunt curioasa cum mi se va parea acum.
Dar stiu ca m-a frapat si faptul ca dadea exeplul unor cimpanzei care isi pierdeau mama in jurul varstei de 3 ani, cand evident ca laptele nu mai era principala sursa de hrana, si cu toate astea autoarea concluziona ca alaptatul are o conotatie profund afectiva, bebelusii respectivi intrand in depresii profunde, si unii chiar nesupravietuind. Ca sa supravietuiasca trebuiau sa fie "adoptati" de alte femele din grup, care sa preia efectiv rolul de mama, sa-i care in spate, etc.
Deci mie mi-e foarte clar ca inainte de 3-4 ani nici nu se poate pune problema de alaptat prea intarziat, cu atat mai mult cu cat bebelusii umani copilaresc mai mult si intra la pubertate mai tarziu. Cred ca au inca nevoie de acest refugiu, asta daca nu cumva se intarca singuri. Si matza mea si Degetica sunt inca prea mici, efectele, comparativ cu colegii lor pot fi doar pozitive :).
Cat despre descoperirea attachment parenting-ului inca din adolescenta, nu e chiar asa, atunci a fost cumva sadita o samanta, care a dat roade mai tarziu.
Cu multa simpatie,
Ana