Ce gust are gradinita?

Rochita nici prea-prea, nici foarte-foarte = check

Colanti de rupt gura targului si a ei maine dimineata cand se trezeste = check

Cutiuta de gustare, cu numele ei pe ea = scris impreuna, check

Gustarea = stim inca de acum doua saptamani ce va fi, check

Scris numele pe rucsacel = tot impreuna, check

Pachetele de servetele de dus la scoala = check

Jamie in bucatarie. La mine in bucatarie

De luni pana vineri gatesc rapid, cu un ochi pe un puzzle, cu unul la copil si cu mainile pana la cot in oale. Mancaruri clasice, ciorbe multe de cand Degetzica urla in fiecare zi "ciorbita pui, mamica, ciorbita pui vreau", legume la abur scaldate in unt in zile mai lejere, mamaliga cu branza si smantana in zilele alergate. Sambata si duminica sunt singurele zile in care  trimit Degetzica la plimbare cu Printzul Consort, iar eu ma relaxez. Nuuu, nu la spa, nici macar la mall, ci in bucatarie. Site-urile de pe care-mi culeg retetele sunt atat de diferite, incat variez intre porc cu paste la cuptor si creveti cu sos si orez. Dar e bine, Printzul Consort are impresia ca l-a prins pe Dumnezeu de picior, iar eu ma simt gospodina.

Ce gust are?

- Care-ti place mai mult, mamico, laptele din frigider sau laptele de la titi? intreb intr-o doara Degetzica pitita in bratele mele si la san, in obisnuitul ritual de dinainte de culcare.

Cu ochii larg deschisi, dar vizibil ocupata, imi face semne cu degetul, aratandu-mi sanul.

- Da, mami? Si ce gust are? plusez, asteptand cu interes o comparatie dulce, de care Degetzica nu prea are habar.

Degetzica sare in fund, se uita la mine, se gandeste o secunda si apoi imi tranteste:

Si copilul? Ce facem cu copilul?

Candva, in tineretea in care gandul de a avea un copil era inlocuit degraba cu cel al alegerii locului de iesit vineri seara, aveam totusi o singura idee foarte clara in domeniul acesta: ce voi face cu bebelusul atunci cand eu ma voi intoarce constiincioasa la serviciu. Remarcati, va rog, ca am scris bebelusul si nu copilul/copilasul caci da, puteam sa jur ca mai mult de sase luni nu sunt in stare sa stau acasa. Solutia mea era clara: bebelusul urma sa mearga la cresa, apoi la gradinita. Caci bunicii sunt asa sau pe dincolo, ca-l rasfata peste poate si peste noapte, ca solutie de adus bunicii la Mohamed nu avem, iar sa ducem Mohamedul in bejenie, iar noi sa fim mandri parinti, nu exista. Pe cand o gradinita era ca-n visul meu american, cadru sigur, organizat, aveai pe cine (si la cine) sa tragi la raspundere, iar copiii cresteau cu muzica dimineata, la pranz si seara si cu niste fete ce cantau cantece ciudate, doar de ele stiute.

Cine vine si cand la Cursul de Comunicare Non Violenta?

Update: Am uitat ceva extrem de important: mintea mea de pe urma s-ar bucura cu siguranta daca, pe langa votul din dreapta, v-ati exprima intr-un comentariu cu o adresa de email (cat mai obscura) la care sa va pot contacta pentru detaliile ulterioare. Va multumesc!


Cu pasi de furnica prinsa de gerul iernii, Cursul de Comunicare Non Violenta incepe sa se deplaseze spre Bruxelles. Nu ma impacientez, nu-i graba, iar sentimentul ca faci lucrurile sa se intample exact atunci cand este momentul lor "de intamplare" este asa de rar incat merita savurat la maxim. 

Pentru ca suntem deja la jumatatea lui februarie, pentru ca martie este la coltul strazii (si al ierbii), pentru ca in aprilie toata suflarea este ocupata cu pregatirile de Paste, iar in mai sunt mai multe zile libere decat putem duce, Cursul de Comunicare Non Violenta se poate intampla intr-unul din primele doua week-end-uri din iunie: ori 1-2-3, ori 8-9-10. Astfel, va invit sa votati in dreapta week-end-ul pe care-l preferati pentru a veni la Cursul de Comunicare Non Violenta.

Alaptarea dupa 2 ani

Cred ca nu mai este nici un secret pentru nimeni ca alaptez inca Degetzica si, daca mintea si corpul nu-mi fac vreo figura, am de gand sa continuu pana cand ea, Degetzica, va spune stop. Dar sa vedem cum a fost...

La inceput, cand Degetzica era bebelus, a fost bine, lumea din jur ma felicita pentru alegere si ma sustinea. La 6 luni, pediatra Degetzicii a spus gata, de acum incepe diversificarea, la masa "de solide" nu-i mai dati lapte, indiferent ce ar face si ce ar cere. Urma sa-i dau piureul de legume, apoi completam cu apa, ceai, orice, dar nu lapte. Pai cum sa-i fac eu una ca asta Degetzicii, cand linguritele cu legume pasate intrau mai greu decat utilajele de dezapezire pe drumurile de tara din Romania, iar laptele era la doua straturi de textila, cald, proaspat, doar asteptand-o?

Gradinita in carti

De cand s-a nascut Degetzica, ne-am inarmat cu carti. Intai fosnitoare, de plastic sau textile, apoi mai complexe, cu coperti groase, cartonate, cu pagini plastifiate sa tina la dinti si la rupere, mai apoi pe tematici, ca deh, ne mai inspiram si noi de prin ele. Prima tema a fost pe subiectul "potty training" si alegerile facute inca mai sunt in topul preferintelor, desi au trecut atatea luni de cand Degetzica a absolvit trainingul. Pentru ca au avut succes, ne-am pregatit din timp si pentru al doilea subiect spinos ce ne inteapa viata noastra fericita de familie: gradinita (scoala, cum i se spune aici).

De-ale ei

Dis-de-dimineata incearca sa ma trezeasca cu trucul ei vechi. 

- Foame, mami, foame mare! o aud plangandu-se, de zici ca pe ea o tinem nemancata si noi mancam pe ascuns. 

- Ce vrei sa mananci? Tin ochii strans inchisi si incerc sa nu ma gandesc la intrebare si raspuns ca sa nu ma trezesc de-a binelea. Sper, totusi, (dar nu prea tare sa nu ma trezesc) ca discutia se desfasoara suficient de tare pentru a-l trezi pe Printzul Consort direct in modulul de tata responsabil si-mi va mai lua (la propriu) copila de pe cap macar cinci minute.

- Biscuiti. 

Treizeci de luni - File de poveste

- Stii cum mi-a spus astazi? ii servesc Printzul Consort, pe nemestecate, vestile zilei. Mamitica mamii, ce zici de asta? ma infoi plina de mandrie, pentru ca este prima constructie creata, nu reprodusa. Atenta, mereu atenta la ce se vorbeste, Degetzica replica, strigand tare:

- Mamitica daddy?

Facerea de bine

Joi, pe dupa-amiaza, a venit iarna si in Belgia. Fulgii grasi de zapada au inceput sa curga pe la 3, iar la 4 peisajul din fata blocului nostru era alb deja, ceea ce a facut-o pe Degetzica sa declare ca ei ii este teama si nu iese afara, desi trebuia sa mergem la Ding Dong. Cand insa a vazut ca fulgi si zapada sunt si la celelalte geamuri (a fost tare surprinsa, cred ca in mintea ei, zapada era doar in fata sufrageriei si atat) si cand i-am povestit cum vom iesi noi "la zapada" dupa ora de muzica, a fost tare incantata si a tropait vesela pana la masina, intrebandu-ma de 50 de ori daca e iarna, daca e zapada si ce facem dupa Ding Dong.

Cum ne mai jucam

Degetzica nu este foarte interesata de accesoriile mele femeiesti. Are cercei dupa care a plans cot la cot cu mine atunci cand am pierdut unul prin casa din greseala, dar cam atat. Cand si cand imi smulge margele si-mi spune ca-s ale ei sau ma trage de par ca sa aiba accesoriul cu care-mi prind parul. Bine, am cumparat trei accesorii, toate pentru mine, dar doua, cu rozzzz, au devenit instant ale ei, asa ca trebuie sa-i cer voie atunci cand vreau sa le folosesc.